Caută 
1 MIN
Cum să fie proşti istoricii, sute şi sute de vârfuri ale naţiei române, care au studiat problema o viaţă întreagă, bazându-se pe documente adevărate şi pe descoperiri arheologice?
Un grup de istorici din Alba Iulia a protestat în februarie a,c. împotriva organizării Congresului Internaţional al Dacologiei – Malus Dacus ţinut în premieră la Alba Iulia şi a modului de popularizare a fenomenului dacologiei. Istoricii ardeleni sunt nemulţumiţi şi de emisiuni precum "Dan Diaconescu în direct", sau de publicaţii distribuite la chioşcurile de ziare, cu istorii revanşarde, menite a “aduce lumină” asupra “adevăratei noastre istorii”. Nemulţumirea lor vizează şi pe politicienii locali, care au creditat congresul prin prezenţa şi discursurile lor. Este, după câte ştiu, o primă luare de atitudine a istoricilor („clasici”, „oficiali, cum să le zicem?) faţă de fenomenul „dacismului” şi faţă de „iluminatorii” patriei, cum i-au numit istoricii de la Alba Iulia pe inginerii, generalii în rezervă şi profesorii de matematică, „reşapaţi” în istorici prodacici.
Se poate spune că protestul istoricilor este oarecum greşit, pentru că prin această acţiune recunosc implicit că dacologia există ca ştiinţă. Or, cum poţi lupta tu, om de ştiinţă, împotriva a ceea ce nu este ştiinţă, ci este ceva asemenea masoneriei, scientologiei sau datului în bobi. Nu poţi să vii cu ştiinţa în faţa unei neştiinţe poleite patriotico-protocronist. Istoricii nu sunt datori să demaşte o escrocherie; aceasta este treaba legii.
Dar ideea aceasta a superiorităţii dacilor, idee care putea părea exotică la început, a devenit într-adevăr agasantă. Stau câteodată şi mă întreb: ce-or fi având ăştia, dacologii exacerbaţi, cu romanii? Suntem urmaşii Romei, cea mai înfloritoare, mai întinsă şi mai puternică civilizaţie din câte au existat vreodată! Omenirea întreagă nu poate exista fără Justiţie, Senat, memorie colectivă, organizare socială şi altele multe şi esenţiale pentru civilizaţia mondială, care sunt de sorginte latină. Ne-am spus dintotdeauna "români" pentru că nu am vrut să pierdem moştenirea latină. Am rezistat tuturor hoardelor care au trecut pe aici pentru că eram purtătorii unui bagaj cultural superior, cel roman! Nu suntem urmaşii unor sălbatici care se acopereau cu blănuri, se spălau din an în Paşte, practicau sacrificiul uman, semn de întârziere spirituală, şi nu ştiau să îşi scrie limba lor neevoluată.
Sunt greu de suportat pentru un român cu o cultură medie cărţi precum “Noi nu suntem urmaşii Romei”, “Istoria adevărului istoric”, documentare, reviste, site-uri de internet, piese muzicale precum “Imnul Dacic”, “Marş Dacic”, “Imnul tinerilor daci”, “Nu uita că tu eşti dac”, “Malus Dacus e cu noi”.
Dar, sunt convins, aceste publicaţii ale „dacologilor” sunt asemeni cărţilor lui Pavel Coruţ: un public de genul celui al lui Dan Diaconescu le citeşte şi pe urmă le uită. Nu vom afla mari adevăruri istorice de pe urma autointitulaţilor dacologi, care vor să demonstreze că toţi istoricii dinaintea lor au fost nişte proşti. Cum să fie proşti istoricii, sute şi sute de vârfuri ale naţiei române, care au studiat problema o viaţă întreagă, bazându-se pe documente adevărate şi pe descoperiri arheologice? Şi de partea cealaltă a baricadei pe cine avem? Pe nişte medici şi ingineri, care au apucat să citească câteva cărticele de istorie şi nu s-au ocupat niciodată cu studiul aprofundat şi critic al istoriei! Ne poate învăţa mai mult dom‘general Spiroiu şi dom‘ general Chelaru decât Iorga, Giurescu sau Gheorghe Brătianu? Nu, dragă prietene (mă adresez aici îndeosebi prietenului D. A.), istoricii adevăraţi nu mint şi nu sunt proşti. „Dacologii” autonumiţi astfel nu ştiu să se documenteze şi să facă o cercetare serioasă! Dacă ar face aşa ceva, nu ar mai susţine prostia că suntem nişte glorii ale speciei umane, ba chiar ale universului. (Continuarea în ediţia din 20 martie)
Radu Părpăuţă este traducător, scriitor şi publicist.
Îți recomandăm
