Dr. Mihaela Ivan

Dr. Mihaela Ivan, medic specialist pneumolog și medicină de familie cu atestat în îngrijiri paliative, șef de secție Spitalul „Sf. Sava”, Iași: „Boala Parkinson este o tulburare neurodegenerativă progresivă care duce la distrugerea neuronilor producători de dopamină dintr-o anumită zonă a creierului, numită substanţă neagră, structură esenţială pentru controlul mişcărilor corpului. Boala debutează cel mai adesea între 40 şi 70 ani. Simptomele progresează lent, uneori cu un tremor abia vizibil, la o singură mână. Apoi apare tremor generalizat, rigiditate musculară şi pierderea echilibrului.

Cele mai frecvente manifestări clinice ale bolii sunt cele care implică pierderea controlului asupra musculaturii, dar există şi altele. Astfel, specialiştii împart semnele şi simptomele bolii Parkinson în două categorii: motorii şi non-motorii. Manifestările motorii devin evidente atunci când boala este deja avansată şi au fost afectaţi 80% din neuronii aflaţi în substanţa neagră. Aceste semne şi simptome sunt: tremor, bradikinezia (lentoare, încetinirea mişcărilor), rigiditatea musculară, pierderea echilibrului şi mersul aplecat, micrografie (scrisul de mână devine mic şi înghesuit, până nu mai poate utiliza degetele), hipersalivaţie (secreţie abundentă de salivă), disfagie (dificultăţi de înghiţire cu risc de sufocare), hipofonie (vocea devine şoptită, slabă), hipomimie (figura devine „îngheţată”, inexpresivă). Manifestările non-motorii sunt: anxietatea, depresia. În stadiile finale este des întâlnită şi demenţa.

Citiți aici integral ediția Ziarul de Sănătate nr. 5

Nu există un test specific pentru a diagnostica boala Parkinson. Diagnosticul este în primul rând bazat pe istoricul medical, o anamneză atentă, o analiză a semnelor şi simptomelor pacientului şi un examen clinic neurologic amănunţit. Răspunsul la terapie dopaminergică (levodopa) este un criteriu de susţinere şi diagnostic, în timp ce absenţa ameliorării simptomelor la doze mari de levodopa (>1000 mg) fac ca diagnosticul de boală Parkinson să fie puţin probabil. Evaluări imagistice (CT și RMN) şi biologice uzuale – în primul rând pentru a exclude alte patologii ce pot mima boala Parkinson.

Boala Parkinson la acest moment nu are tratament curativ, dar există medicamente care controlează simptomele, adesea cu răspuns extrem de favorabil. Există centre de îngrijiri care îi pot ajuta pe aceşti pacienţi în orice stadiu de boală. Pacienţii cu boală Parkinson, pot beneficia de îngrijiri paliative, dacă prezintă handicap nutriţional critic evidenţiat prin una din următoarele manifestări: administrarea orală insuficientă de alimente şi lichide pentru a menţine pacientul în viaţă; pierderea continuu în greutate; deshidratare sau hipovolemie; absenţa metodelor de hrănire artificială; evoluţia rapidă a bolii sau complicaţii în ultimile 12 luni, evidenţiate prin: trecerea de la mobilitate independentă la scaunul cu rotile sau imobilizarea la pat; trecerea de la vorbire normală la vorbirea abia inteligibilă sau chiar neinteligibilă; trecerea de la alimentaţia normală la cea semi-solidă/semi-lichidă; trecerea de la capacitatea de a desfăşura independent majoritatea sau chiar totalitatea activităţilor zilnice la nevoia majoră de asistenţă.

Obiectivele îngrijirilor paliative sunt: pacientul să prezinte stare de confort fizic și psihic; pacientul să se poată alimenta și să-și mentină starea de nutriție și echilibru hidro-electrolitic; tegumentele să fie curate, integre, fără leziuni; pacientul să se poată autoîngriji; pacientul să fie ferit de complicații; tratarea complicațiilor apărute. Scopul îngrijirilor paliative este acela de a preveni și a ameliora suferința, astfel încât calitatea vieții pacientului și a rudelor acestuia să fie îmbunătățită considerabil. Cazurile sunt îngrijite în funcţie de tabloul clinic: tratament medicamentos, kinetoterapie, reeducare cognitivă, reeducarea deglutiţiei, expresiei scrise sau verbale, a echilibrului şi a stării de bine psihologice şi generale. Echipa noastră de îngrijiri paliative nu îşi propune şi nici nu poate prelungi viaţa pacientului, dar, cu siguranţă, poate spori calitatea acesteia, prin serviciile oferite în aceste secţii specializate”.