Ultima beție de pomină a statului român vine cu un decont de groază

Statul român nu este pregătit niciodată pentru următoarea mare criză. Joacă periculos tot timpul. Nu-i plac momentele de liniște. Se comportă mereu ca un parior înrăit. Când zici că și-a agățat vechile obiceiuri în cui, că a renunțat, că este curat și gata te poți baza pe el, chiar atunci îl găsești în prima sală de jocuri, de lângă casă, aruncând și ultimul bănuț în joc. El este bețivul care după fiecare petrecere udată din plin cu alcool, a doua zi, cu dureri groaznice de cap, strigă în gura mare că se lasă de băut. Gata, asta a fost ultima dată când am pus alcool în gură!, zice el nu prea convins în sinea lui. Soția naivă și copilașii prinși cu ale lor, care-l văd cum se leapădă de alcool, îl cred. Spre seară sau a doua zi, desigur, îl vor găsi la cârciuma preferată, alături de prietenii de pahar. Acum este bine, capul nu-l mai supără, iar buna dispoziție a celor din jur chiar îi dau o stare bună, vibrantă. Cum nimic pe lumea asta nu funcționează la infinit, cum toate obiceiurile proaste nu rezistă la nesfârșit, momentul decontului va veni mai repede decât se așteaptă pariorii și vicioșii. Următoarea mahmureală vine cu dureri și mai mari decât precedenta, la fel ca ultima mare pierdere la păcănele sau la ruletă. Însă, decontul este din ce în ce mai scump și merge până la anihilarea fizică sau financiară a persoanei.

Rândurile de mai sus se potrivesc de minune modului de administrare a finanțelor țării de către politicienii români, indiferent de culoarea politică pe care o poartă. Tiparul este unul ciclic, iar memoria fiscală a decidenților politici pare una foarte scurtă. De exemplu, în ultimii 20 de ani, conform datelor Ministerului de Finanțe, execuția bugetară a trecut de la o stare relativ bună spre foarte bună la una proastă spre dezastruoasă. În mod asemănător bețivul intră perfect lucid pe ușa restaurantului, iese sprijinind pereții, iar a doua zi nu este bun de nimic, are dureri groaznice de cap, iar ca să se dreagă, spre seară, mai dă gata vreo cinci-șase beri. Între anii 2004 și 2007, România a stat bine la capitolul finanțe publice înregistrând un deficit bugetar cuprins între 1,1% și 2,8%. A venit 2008, când diferența dintre veniturile și încasările statului a urcat la 5,4% în condițiile unei creșteri economice record, iar vremurile proaste au continuat până în 2011. Recordul din intervalul amintit mai sus a fost un minus bugetar de 9,5% din PIB, ceea ce echivalează cu o alcoolemie de cel puțin 3 la mie per litru de sânge. Desigur, tratamentul a fost unul deosebit de dur. Nu a suferit numai statul, numai Guvernul, ci întreaga țară. La fel cum un bețiv sau jucător înrăit creează probleme tuturor celor din jurul lui, la fel s-a întâmplat și cu statul român. Ajustările din aceea perioadă au fost dure atât pentru bugetari, cât și pentru mediul privat sau pentru pensionari. Ca să trecem peste acest calvar a fost nevoie de o internare la dezalcoolizare, adică un împrumut de la FMI în valoarea de 20 de miliarde de dolari, credit ce a plătit cu sacrificii enorme: venituri reduse, majorări de taxe, concedieri, oameni care și-au pierdut casele, iar unii averile ridicate cu mari sacrificii. Cumva, beția din 2008 și-a meritat toți banii. În limbaj comun s-ar putea spune că o noapte am fost lei ca pe urmă să ajungem niște javre jigărite.

Au urmat șapte ani de liniște relativă. Bețivul parcă se învățase minte. Deficitul a plecat de la 3,8% din PIB și s-a menținut undeva sub 3%. Asta până în 2019 când a fost prins bând din nou, pe ascuns. Paguba nu a fost prea mare, dar se vedea că deja vechile obiceiuri reveniseră, anul respectiv fiind încheiat cu un minus de 4,3%. A venit celebrul an 2020. Pandemie. Criză. Virusuri. Moarte și depresie. Patima a revenit mai violentă ca oricând, iar deficitul a urcat la cer – 9,3%, iar de atunci o ținem tot așa. Anul trecut, deficitul bugetar a fost de 5,68%, puțin mai mic față de anul precedent și asta în condițiile creșterii taxării și a unei inflații ridicate, disfuncționalitate economică ce aduce mai mulți bani la buget cel puțin în primele ei faze de manifestare. Primele trei luni din 2024 sunt la fel de îngrijorătoare ca toată perioadă din 2020 încoace. Conform ultimelor date prezentate de Marcel Boloș, ministrul Finanțelor, deficitul a ajuns la 2,07% din PIB. Orice om normal ar fi îngrijorat sau chiar înspăimântat de astfel de cifre. Dacă o ținem tot așa, fiind și an electoral, la sfârșitul lui 2024, diferența dintre venituri și cheltuieli va sări bine de 6% din PIB. Daniel Dăianu, fost ministru al Finanțelor, actualul președinte al Consiliului Fiscal, spune că „această consolidare fiscală va fi un proces dureros”. Mai exact, el spune că bețivul va ajunge din nou la dezalcoolizare. Vesel, însă, premierul Marcel Ciolacu, într-o declarație anterioară, a spus că nu este îngrijorat fiindcă se așteaptă la o creștere economică bunicică și la investiții mari. La fel ca bețivul, șeful executivului este încă în toiul petrecerii. Nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să invocăm forțele divine. O criză economică venită aparent de nicăieri, cum sunt de altfel toate, ne va aduce din nou în genunchi. Și abia atunci să vezi ce veselie va fi pe capul nostru.