Anul agricol 2023-2024 stă sub semnul incertitudinii. Deşi, aparent, se întrevede a fi un an mai roditor faţă de anul precedent, marcat de secetă, iar grâul prevesteşte o producţie bună, unii fermieri îşi pierd optimismul când vine vorba de preţul cerealelor. Şi, cu cât fac mai multe calcule, cu atât se plâng mai tare: ce le oferă pământul, le ia statul şi politicile europene, „ipocrite” pentru fermierul român. Cu multe dintre aceste politici, precum Green Deal, nu sunt de acord nici oficialii din Ministerul Agriculturii şi mărturisesc că temerile fermierilor români legate de impunerile europene sunt justificate. Ei promit, totuşi, că vor încerca să compenseze pierderile din agricultură, cu multe alte subvenţii de la stat şi programe noi pentru sprijinirea acestui sector.

Cezar Musteaţă, unul dintre fermierii din Iaşi care exploatează câteva sute de hectare de teren recunoaşte că zăpada din acest an este o binecuvântare pentru culturi, dar pe termen lung, agricultura are nevoie de mult mai mult de atât. „Anul ăsta ne-a binecuvântat Dumnezeu cu ceva zăpadă! Mai bine un pic decât iarna trecută. Culturile de toamnă încă evoluează. Au mai fost temperaturi ridicate şi au vegetat chiar şi sub zăpadă. Arată super bine! Acum că s-a topit zăpada, grâul încă este verde. Nu a fost afectat de temperaturile acelea foarte scăzute, care au ajuns şi la -18 grade. În rest, previziunile de preţuri, eu cred că nu o să mai fie niciodată ca înainte de războiul din Ucraina. Preţurile sunt încă în scădere (…) Chiar dacă la noi, fermierii au stocuri foarte mici, vine marfă din Ucraina cu preţ mult mai mic şi cu calitate execrabilă. Binenţeles, ei au preţuri mult mai mici, pentru că nu au nicio impunere, pe când noi respectăm nişte norme europene, folosim produse cu toxicitate mică. Ei folosesc grupa I, noi folosim grupa a IV-a, ca idee…”, ne-a explicat Cezar Musteaţă, care lucrează, împreună cu tatăl său, în jur de 800 de hectare de teren, în judeţul Iaşi. Cultivă cereale şi plante tehnice, o afacere de familie ajunsă la a treia generaţie. Un motiv în plus să nu se dea bătut, în ciuda nemulţumirilor actuale cu care se confruntă fermierii. Recunoaşte că preţul cerealelor este acum o mare problemă pentru cultivatori şi pare descurajat. Ce câştiga acum doi, trei ani pe floare sau rapiţă, acum este la jumătate de preţ. În multe cazuri, chiar şi mai puţin. „Vorbeam şi cu un prieten din Polonia, chiar recent şi zicea că dacă nu cultiva grâu, anul trecut, la 200 de hectare rămânea cu 200.000 de euro. Bani pierduţi, ca idee. Acelaşi lucru e şi la noi. De exemplu, la rapiţă, cu un an înainte, eu am vândut-o cu 4 lei kilogramul şi astă vară am vândut-o cu 1,8 lei kilogramul. Ori, toate input-urile, pesticide, îngrăşăminte au fost de două, trei ori mai scumpe decât în mod normal (…) Riscul cel mai mic e la culturile de toamnă, grâu, rapiţă, pentru că este un pic de apă… ca start, din primăvară. Şi tot faci ceva! Iar dintre porumb şi floarea-soarelui, chiar dacă e secetă, cu floarea-soarelui, tot faci vreo două tone şi ceva. Chiar şi aşa, dacă floarea-soarelui era înainte 2,50-2,60 lei, acum e 1,50-1,60 lei. La două tone eşti în 3.000 de lei. Plăteşti numai sămânţa, recoltatul şi semănatul. Nu trebuie să mai vii cu altceva, cu erbicide. Adică trebuie să faci o tehnologie low-budget”, a mai spus agricultorul din Iaşi.

„Toate preţurile au rămas mari, numai noi vindem ieftin!”

Cezar Musteaţă a mai apreciat că i-ar prinde bine ajutorul promis de stat, acei 100 de euro la hectar, însă nu părea convins că se va întâmpla asta. În acest context, fermierul a mai spus, în lipsa unor ajutoare clare de la stat ia în calcul să-şi regândească afacerea, cu atât mai mult cu cât apar la orizont noi impuneri europene, cum este şi Pactul Ecologic European. „Cred că pe viitor, dacă nu ne apucăm să facem şi altceva, să ne ocupăm şi de legume, produse de nişă, chiar şi zootehnie…, din cereale nu este marjă. La calculul din ziua de azi, ce iei pe mere, dai pe pere! Nu rămâi cu nimic ! (…) Mulţi colegi au ieşit în stradă. Ni s-au promis 100 de euro pe hectar. Ar fi buni, dar am înţeles că mai durează. Acum, nu ştiu. Se dau, nu se dau. În plus, ăştia vor să ne bage Green Deal, să ne pună să lăsăm câteva procente din suprafaţă, pârloagă. Nişte măsuri de-astea ipocrite şi care, încet, încet o să ducă la moartea noastră, a fermierilor. O să ne cumpere multinaţionalele”, a atras atenţia fermierul din Iaşi.

„Se vor da şi în acest în subvenţii, chiar mai multe! Şi acei 100 de euro la hectar!”

Întrebaţi, la rândul lor, despre temerile fermierilor români şi ce soluţii clare au în acest sens pentru sprijinirea sectorului agricol în 2024, unii reprezentanţi din Ministerul Agriculturii vin cu veşti bune. Cel puţin, la nivel declarativ. Vorbim, aşadar, de subvenţii în agricultură cu 2,64% mai mult faţă de 2023, 7 miliarde de lei pentru producătorii de alimente şi programe noi pentru sprijinirea financiară a producătorilor agricoli de 1,8 miliarde de euro. Una peste alta, dacă tragem linie, bugetul Ministerului Agriculturii în 2024, ar putea susţine multe din promisiunile autorităţilor, 25,19 de miliarde de lei în credite bugetare, cu 9% mai mare decât anul precedent. „Da, anul acesta continuăm să asigurăm subvenţiile pentru fermieri, şi vor fi mai multe chiar. Sunt şi noi programe pentru sprijinirea financiară a producătorilor agricoli (…) În bugetul acestui an au fost incluse şi sumele necesare pentru implementarea a două programe importante. Este vorba despre Programul INVESTALIM (…) Mai este Programul de asigurare a independenţei energetice a producătorilor agricoli şi Organizaţiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (…) Şi da, se vor da şi acei 100 de euro la hectar. Pe toate culturile din toamna lui 2022, se vor da. Deci, se dau retroactiv. Noi acum, în afară de fondurile europene pe care le avem la dispoziţie de la bugetul UE, putem să dăm scheme de ajutor de stat. Aceste scheme de ajutor de stat le dăm pe anumite cadre temporare pe care ni le dă UE, adică situaţii de criză. Şi acum e la nivelul Uniunii Europene cadrul Ucraina (…) Se va da cât de curând, prin APIA, ca să le intre oamenilor banii rapid şi se vor acorda în baza unei simple cereri, declaraţii pe care o să o facă fermierii către APIA”, a declarat secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, Sorin Moise.

„Şi, binenţeles că fermierii nu sunt fericiţi cu asta!”

Legat de cerealele din Ucraina, secretarul de stat a recunoscut, pe alocuri, problemele asociate cu fermierii români, însă a precizat că Ministerul Agriculturii nu a eliberat nicio licenţă până acum, pentru a nu încuraja descărcarea cerealelor ucrainene în ţara noastră. „Cerealele din Ucraina nu vin acum decât către zona de procesare sau către fermierii din zootehnie, deci cei care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele acestea două. Şi, doar dacă au licenţe firmele astea. Adică firmele care vând cereale din Ucraina trebuie să fie licenţiate în Ucraina, pentru export, iar firmele care cumpără din România, doar din sectoarele astea, doar dacă se licenţiază la noi. Noi n-am dat până acum nicio licenţă (…) Se plâng mulţi fermieri, da. Probabil că mai vine marfă printr-o zonă care nu poate fi controlată.. (…) Deci, ei nu au voie aşa ceva, să descarce marfă în România. Mai mult decât atât, Ucraina ne-a transmis în scris că dacă găsim tiruri care descarcă marfă pe teritoriul României, putem să luăm decizii unilaterale. Adică să blocăm treaba asta(…) Propunerile venite de la ultimul consiliu de miniştri, care a avut loc acum două zile, unde am participat şi noi, au fost ca toate ţările să aibă o trasabilitate mai mare a cerealele din Ucraina şi inclusiv cântărire la intrarea şi ieşirea din statul membru, asta fiind propunerea noastră, a României. Şi GPS pe maşină, să urmărim traseul”, a explicat secretarul de stat de la Agricultură.

Despre Green Deal, oficialul din minister a spus că ţara noastră a solicitat derogări de la Comisia Europeană, una aprobându-se anul trecut, iar acum se aşteaptă un răspuns de la Bruxelles legat de două prevederi din Pactul Ecologic European, care afectează fermieri nu doar din România, ci din multe alte ţări. „Fermierii sunt foarte nemulţumiţi pentru că această politică agricolă comună şi cu Green Deal-ul la pachet vin cu foarte multe restricţii la nivel de fermă. Restricţiile acestea duc la un cost ridicat al producţiei şi, automat, înregistrează pierderi de venit, la nivel de fermă. Şi, binenţeles că fermierii nu sunt fericiţi cu asta (…) Sunt două GAEC-uri care ne încurcă pe noi, România, dar nu numai pe noi. Şi anume, GAEC-ul 7, care înseamnă rotaţia culturilor, pentru că, până acum, nu aveam obligaţia asta şi puteam să punem mai mulţi ani la rând porumb. Ori acum nu mai poţi. Trebuie să ai o cultură indermediară. Şi GAEC-ul 8 înseamnă 4% răsad necultivat din suprafaţa fermei (…) Ministrul nostru a spus şi acum la Bruxelles, că dacă nu va primi, până la sfârşitul lunii, un răspuns legat de cele două GAEC-uri, România se gândeşte să ia o decizie unilaterală”, a mai subliniat secretarul de stat, Sorin Moise.

Rămâne de văzut acum ce decizii se vor lua în privinţa celor două GAEC-uri, dar şi ce riscuri implică o poziţie fermă a României, vizavi de acest Pact Ecologic European. Un lucru este cert. În teren, anul agricol 2023-2024 se prefigurează a fi unul bun, dacă privim în urmă, la seceta din 2022. De altfel şi cifrele din evidenţa Direcţiei Agricole Judeţene Iaşi arată producţii considerabile, chiar dacă, pe alocuri, în perioada 2023-2024, se observă suprafeţe mai mici de culturi de cereale şi oleaginoase. (A se vedea în tabel)

La grâu, de exemplu, în anul agricol 2022-2023, în judeţul Iaşi s-a cultivat o suprafaţă totală de 51.011 hectare, de pe urma căreia fermierii au obţinut o producţie de 220.772 de tone. În schimb, în perioada 2023-2024, tot la Iaşi, s-a cultivat grâu pe o suprafaţă mai mică, iar producţia a fost de 206.606 tone. Mici diferenţe sunt şi la secară, orz, orzoaică, mai puţin la triticale unde producţiile arată ceva mai bine acum, faţă de anul precedent.

Totuşi, în ciuda lipsei de precipitaţii cu care s-a confruntat agricultura în urmă cu un an culturile de porumb, floarea-soarelui, rapiţă şi soia au înregistrat chiar producţii frumoase, după cum apreciază mulţi fermieri. De exemplu, în anul agricol trecut, la Iaşi, fermierii au pariat cel mai mult pe culturile de porumb, fiind înfiinţate, per total, aproape 90.000 de hectare, de pe urma cărora cultivatorii au obţinut mai bine de 380.000 de tone.

Lăsând cifrele la o parte şi optimismul uşor nejustificat, trebuie să admitem că problemele agriculturii româneşti par că se ţin lanţ. Începând cu sectorul de irigaţii şi continuând cu pandemia, care a secat întreaga economie. Nici de război nu avem cum să uităm, dar nici de secetă. Şi a urmat inflaţia, ca un tăvălug ce a lăsat în urma sa creşteri de preţuri, nu mari. Exagerat de mari! De Green Deal nici nu mai e loc să ne plângem, pentru că fermierii condamnă acum efectele cerealelor din Ucraina. Şi dacă nici în an electoral, nu ne întrebăm cât timp va mai fi agricultura românească o situaţie de criză, a păi, atunci când?