Al doilea cerc

O infinitate de potenţiale ne stau la dispoziţie să alegem, acum. Sunt potenţiale ale unei conştiinţe noi, ce nu a mai fost accesată şi pentru care nu am fost tocmai pregătiţi, de aceea mă tem că avem nevoie de un catharsis purificator pentru a putea străbate geografia noii conştiinţe. Există oameni-portaluri prin care ea se revarsă pentru fiecare dintre noi. Sunt trăitori ai noii conştiinţe, oameni care au depăşit calea dualităţii în favoarea unităţii. Aceşti înaintemergători se expun poftei de râs a lumii precare, dar nu contează, sunt liberi şi binecuvântaţi. Râdeţi voi bieţi strigoi ai vremurilor noi, dar nu contează, căci viitorul aparţine acestor sfinţi.

E mai uşor să fii înger decât om. Trebuie să încetăm să mai glorificăm condiţia umană, bazată pe bani, pe carieră, etc. Următorul pas în evoluţie constă în a ieşi din ”jocurile minţii” şi a pătrunde în inteligenţa divină. Sinele vechi condus de minte trebuie înnoit cu conştiinţa de a fi, cu curgerea naturală a lucrurilor, cu Eu sunt, sau conştiinţa de a fi. Creativitatea ne dă bucurie, putere şi responsabilitate. Şi Dumnezeu îşi asumă responsabilităţile, cu simplitate. Viaţa e simplă şi nu trebuie complicată inutil. Graalul e în noi.

Orice tărâm este real dacă noi decidem să fie. Pământul aşteaptă această schimbare de conştiinţă, căci nu mai suportă vechile cazne. Pământul aşteaptă, dar nu uitaţi: au mai dispărut Atlantide. Or, pământul mai are încă de oferit multe lucruri subtile, misterioase. Când alegerile noaste sunt clare, apare sincronicitatea, teorema ”celor patru O”: ”pentru oricine, oriunde, oricând, orice”. Dar vă reamintesc că între alegere şi manifestare poate să treacă o vreme, cel mai adesea spre binele nostru, pentru a fi noi cu noi. Sunt experienţe dincolo de cuvinte, dacă alegem să ne bucurăm de viaţă şi să împărtăşim ceea ce ştim, ce trăim, ce iubim.

Cu cât ne apropiem de noi înşine, cu atât avem nevoie de forme mai profunde de compasiune faţă de noi şi faţă de întreg, de tot-ceea-ce-este. Acceptăm aceasta, eliberându-ne de orgolii, de dorinţa de a face dreptate şi a schimba lumea, sau măcar un singur om. Astfel de încercări înlănţuie, ciuntesc libertatea şi ne reintroduc în dualitate şi în ”jocurile minţii”. De aceea avem nevoie de compasiune, de iubire şi acceptare, pure. Nu există alteritate, totul este Dumnezeu.

Experienţele noastre sunt creaţiile noastre. De aceea trebuie să considerăm ca pe o onoare faptul că suntem pe pământ acum, că suntem cine suntem, capabili de a iubi, de a ierta şi de a crede, în oceanul de conştiinţă pe care plutim. Suntem atât de importanţi încât facem umbră şi în vid, când experimentăm nimicul ce ne-a adus la existenţă. Eu cred şi nu am cum să greşesc, casa mea este într-un alt plan, iar fiinţa mea adevărată e acolo, cea de aici nefiind decât o umbră proiectată de soarele divin. Aşa că degeaba loviţi într-o umbră – eu-sunt-cel-care-sunt e Acasă, unde proiecţiile voastre nu ajung.

Ştiu că va veni un punct de tranziţie, în care umbra aceasta ce-a suferit atîtea va fi separată, ca un pas firesc în evoluţie, cînd ne vom integra toate celelalte aspecte pe care divinitatea le-a păstrat pentru noi, cu iubire şi compasiune, pentru a fi suverani, creatori de lumi. Nici o parte din noi nu va mai fi separată, nu va mai fi lăsată în umbră. Vom reexperimenta starea de vid, cu încredere şi responsabilitate, ieşind din iluzia dualităţii, ne vom iubi pe noi înşine, ca fiinţe magnifice ce suntem, care am traversat erele, iar acum alegem să celebrăm Viaţa.

Devenim conştient propriul Unu. Avem totul în interior, putem deci porni în această călătorie pentru a crea şi a ne manifesta alegerile, fără a mai juca jocuri iluzorii, să creăm lumi, realităţi în care să ne invităm şi divinitatea, pentru a fi Acasă, pentru a ne înălţa sufletele, în calitate de fiinţă-suflet, cu pasiunile şi non-pasiunile noastre. De aceea, existenţa şi-a extins conştiinţa pentru a crea Al Doilea Cerc, ca teren de joc al fiinţelor-suflet, care creează în Vid matrici perfecte ale Vieţii. Căci viaţa şi conştiinţa sunt căile către adevărata natură a Universului multiplu.

Tiberiu Brăilean este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii “Al.I. Cuza” Iaşi