Anonimul român şi GIGANTUL

Textul acesta oarecum seducător (câtă vreme îl receptezi ca pe un banc…) l-am văzut zilele trecute pe Facebook. Dar nu oricum, ci aşezat „asezonat” sub o poză falnică a unui tânăr cu opinci, port alb de ţăran român (cu brâu lat de piele, adică şerpar sau chimir, şi căciulă neagră din blană de miel), stând cu toiagul în mâna dreaptă şi mâna stângă-n şold pe vârful Moldoveanu (cel mai înalt, nu-i aşa), chiar lângă indicatorul cu datele vârfului (2544 m), de care e agăţat un tricolor ce flutură în vânt.

Postarea aparţine lui Anonymous Romania. În dreptul pozei, alt text: „#Schimbarea incepe de la fiecare dintre noi!! Nu asteptati de la celalalt….fiecare trebuie sa faca ceva. UNITI PUTEM TRECE PESTE ORICE!!”. Până aici, nicio problemă – asta dacă facem abstracţie de mirarea că Anonymous Romania n-a catadicsit să folosească şi niscaiva diacritice specifice limbii române, ca să nu mai vorbim de faptul că autorul nu pare a fi chiar român, de vreme ce fraza „Nu asteptati de la celalalt…” sună cam şchioapă! Dar finalul, apoi, e lămuritor: „#GIGANTUL #O #SA #CADA! #TREZIREA!”.

Hopa, stai aşa: care GIGANT? Păi, aha, dac-o luăm băbeşte de-a fir a păr de la giganţii anteriori care şi-au frânt destinul încurcându-se cu (sau de, cum vreţi) România (Imperiul Roman, cel Otoman, Imperiul Sovietic, mă rog: URSS), ce rămâne? Mai rămâne Uniunea Europeană, sărmana! Calul de bătaie al tuturor euro-scepticilor, populiştilor, neo-naţionaliştilor, anti-capitaliştilor, anti-„imperialiştilor”, anti-globaliştilor şi cum s-or mai fi numind oastea de strânsură a supăraţilor din Europa!

Apoi, stau şi mă-ntreb de unde au căpătat cei care dau like la aşa ceva şi şeruiesc postarea cu voioşie impresia ori chiar convingerea că odată răpus GIGANTUL, prin România vor curge lapte şi miere, bunăstarea va fi, în sfârşit, la ea acasă, dreptatea va fi dreptate (adică egal împărţită la toată lumea – mă rog, la cea adevărată, naţionalist-patrioată), justiţia va fi justiţie (dintr-aia înţelegătoare cu micile metehne autohtone precum furtul din banii publici), capra vecinului va fi capra vecinului etc. şi etc.

Dar ştiţi ce-i frumos? Că şi prin Germania există tot felul de supăraţi nevoie mare pe tot şi toate. Cea mai nouă mişcare de care am auzit zilele astea e cea a oamenilor care-şi zic Reichsbürger (cetăţeni ai Reichului), ei nerecunoscând Republica Federală Germania, ca atare, refuză să recunoască legitimitatea oricărei instituţii oficiale, federale, de land ori comunale, începând cu fiscul desigur, refuzând, logic, să-şi plătească impozitele! Văzând un documentar despre această mişcare ciudată, mi-a atras atenţia aceeaşi invitaţie la… TREZIRE!

Aha. Deci aşa. Oricum am lua-o, oricât de diferiţi ar fi cetăţenii Reichului de Anonimii României, au în comun ceva: vor să ne trezească! Vor să ne dăm în sfârşit seama că-i naşpa şi că aşa nu se mai poate.

Iar dacă ne gândim câte mişcări de-astea au apărut în ultimii ani, toate menite să provoace deranj, parcă lucrurile încep să se lege, nu? Cu cât mai mult deranj prin ţările UE şi cele vecine (Ucraina, Republica Moldova etc.), cu atât mai larg zâmbetul dirijorilor şi-a dirijorului-şef în special. Zâmbet de Putin aşteptând mulţumit să cadă GIGANT-ul.

Iar toţi cei care, chiar îndreptăţiţi fiind să fie supăraţi pe aspecte ale situaţiei din UE (de pildă), nu-şi dau seama că se lasă instrumentalizaţi pe post de idioţi utili. Oameni buni, înainte să puneţi umărul la căderea GIGANT-ului, gândiţi-vă bine dacă nu cumva tocmai căderea ne va strivi definitiv, lăsându-ne pradă jocurilor geopolitice ale promotorilor eurasiatismului!?

Dar, de poate unii s-au plictisit de circulaţia liberă prin Europa/ Uniunea Europeană (ca să numesc doar unul dintre avantajele obţinute după aderarea la UE) şi vor să mai schimbe Alpii cu Munţii Ural, Bruxelles cu Moscova, Bavaria cu Siberia…

Michael Astner este poet, traducător şi publicist