Bucate de post în pieţe: azi, cânepa!

* Până la Buna Vestire, când va fi dezlegare la peşte, mai e o săptămână de meniu pe bază de plante; am fost prin pieţe să cercetăm oferta primăverii şi am discutat cu una dintre doamnele rurale de vârsta a treia care comercializau marfă la tarabă:

– Săru’ mâna, mătuşă! Aveţi verdeţuri proaspete?

– Nepoate Georgele, tu eşti? Ce cauţi acilea, bre, nu mai eşti la televizor?

– Nu, doamnă, nu-s nepotul Georgel de la televizor, sunt de la ziar!

– Dacă nu eşti nepotul, de ce mi-ai zis mătuşă, uăi? Pot să te dau în judecată pentru furt de identitate! Acu’ spui că eşti Georgel, mâine-poimâine te dai drept ficioru-meu şi te muţi la mine-n casă! Da’ se poate aşa ceva?

– Mă scuzaţi, am zis mătuşă generic, cum se mai spune…

– Să spui mătuşă generic lui mătuşă-ta, auzi? Pe scurt, ce vrei?

– Am căutat prin piaţă ştevie, lobodă, prospături şi n-am găsit. Cu ce pot face românii mâncare de post?

– Normal că n-ai găsit! Ce-ţi închipui, că dacă la mine în grădină răsare aşa ceva vin la oraş, repede-repede, anume să ţi-o vând ţie? Nebună să fiu, că nici banii de drum nu-i scot!

– Dar ce faceţi cu ea? O mâncaţi, bănuiesc, nu?

– Vrei să-ţi dau şi raport ce fac acasă la mine? Treaba mea: o mănânc, o beau, nu te interesează!

– Se pot bea ştevia, loboda sau leurda?

– Leurda nu, că rămâne damf şi pute căzănelul a usturoi, iar loboda lasă culoare…

– Dar ce consumaţi acum, când mai sunt aproape patru săptămâni din Postul Mare?

– De ridichi, de cartofi, fasole, ceapă, sfeclă şi ce mai are omul prin gospodărie.

– Şi cum le gătiţi?

– Matale eşti cu urechile? Am zis o dată "de ridichi, cartofi, fasole, ceapă, sfeclă".

– Adică mâncare de ridichi, cartofi, fasole, ceapă, sfeclă, nu?

– Adică rachiu! Bem şi uităm de foame, că-i rachiu de post, fără carne…

– Aici, în piaţă, cu ce aţi venit?

– Cu autobuzul, că mă ia de la noi, din faţa porţii.

– Cu ce produse de sezon aţi venit la piaţă, să vindeţi?

– Am adus nişte frunzişoare de cânepă, că a pus nepotul Georgel în fundul curţii, la adăpost, anul trecut, şi a crescut tare frumoasă! Am umplut doi saci cu ea. Mi-a spus să am grijă să n-o vadă lumea, că-i preţioasă, bună de fumat, cu ea uiţi de necazuri. Georgel n-a mai venit s-o ia, dar într-o seară l-am văzut la televizor, la ştiri, că-l vârau în dubă cu cătuşe la mâini şi de-aia mi-am zis că-i păcat să se piardă.

– Deci credeţi că nepotul Georgel e tot la televizor şi aţi venit să vindeţi cânepa aici, la piaţă, în locul lui, nu? Drept ce o vindeţi?

– Ceai energizant! Am băut şi eu azi dimineaţă, aşa am prins curaj să vin aici! Yo!