Când foamea de asigurare medicală se cuplează cu birocraţia

Poate un website compromite o politică? Întrebarea cheie din jurul defecţiunilor tehnice ale paginii de internet a reformei asigurărilor de sănătate din Statele Unite suscită dezbateri fascinante în ultimele săptămâni. În mod ironic, una dintre cele mai disputate reforme din ultimele decenii, care a câştigat imposibile bătălii în plan politic, incluzând victoria în alegeri a preşedintelui Obama după un mandat greu, lipsit de realizări, boicotat masiv de republicani şi marcat de recesiune economică, riscă să piardă războiul din cauza unui website prost făcut, a unui website lipsit de capacitatea de a servi o populaţie imensă, al cărei interes colosal în a cumpăra asigurare medicală s-a dovedit cu mult peste cele mai generoase – ori apocaliptice – prognoze, depinde de unghiul privitorului.

“Obamacare” a intrat în vigoare la 1 octombrie. Potrivit revistei Time, 10 milioane de vizitatori unici au accesat pagina healthcare.gov numai în prima săptămână. The New York Times estimează un număr de 20 milioane de vizitatori unici în primele trei săptămâni de la inaugurare. Numărul accesărilor a depăşit cu până la cinci ori cifra pentru care site-ul a fost proiectat să reziste. Aceasta arată cererea uriaşă de asigurare medicală în America, gradul de injustiţie socială, zecile de milioane de oameni, cărora angajatorii nu le-au plătit asigurare sau ale căror pachete de servicii nu le permiteau o acoperire rezonabilă. Doar pentru a vă oferi un exemplu, o familie care nu are asigurare de la angajator plăteşte 1000-1500 de dolari lunar pentru o asigurare decentă. Aşadar, numărul accesărilor arată o dată în plus că tentativa republicanilor de a crea imaginea unei reforme nepopulare a fost lipsită de fundament. Pe de altă parte, faptul că doar 500.000 de vizitatori au reuşit să cumpere asigurare medicală pe healthcare.gov – potrivit The New York Times – indică, fără îndoială, un eşec, care a generat fascinante dezbateri pe arena publică.

Sunt mai multe faţete ale acestei dezbateri. Una este întrebarea din deschiderea acestui articol. Pot aceste defecţiuni compromite Obamacare? Dacă în momentul când primele defecţiuni au apărut, un răspuns pozitiv era cert asociat cu antagonismul politic, acum, chiar şi reformiştii înfocaţi devin mai nuanţati. Ei bine, succesul unei politici nu depinde doar de capacitatea de negociere, nu doar fezabilitatea sa politică îi asigură victoria. Orice piesă din domino, de la faza de formulare a problemei pe care politica îşi propune să o rezolve, continuând cu recomandarea finală, adoptarea, implementarea şi monitorizarea sa sunt la fel de importante. Idei fabuloase, proiecte revoluţionare, care se bucură de succes, susţinere şi context prielnic pot muri lamentabil din cauza unor erori de implementare, aparent banale. Succesul unei politici înseamnă un plan minuţios de la A la Z. În cazul Obamacare, defecţiunile tehnice pot descuraja populaţia tânără, relativ sănătoasă, de a mai cumpăra asigurare, care reprezintă un bazin populaţional important pentru resursele financiare indispensabile reformei. Mult mai frustraţi sunt însă cei care au nevoie de asigurare continuă, cărora foştii asiguratori le impun tarife mai mari pentru minimul decent de servicii medicale impus de noua lege, şi care au nevoie de healthcare.gov ca de aer, dar sistemul îi aruncă în “camera de aşteptare” virtuală. Dacă o defecţiune tehnică împiedică o politică să ajungă la populaţia ţintă, atunci politica în sine e un eşec, e una dintre opiniile des auzite pe CNN în aceste zile. Time, The Washington Post, The New York Times au dedicat comentarii şi analize solide, în ultimele săptămâni, acestei teme. Susţinând unanim importanţa crucială a reformei, comentatorii recunosc gradul de risc major, în cazul în care website-ul nu e remediat rapid.

O altă parte a discuţiei s-a mutat pe asumarea responsabilităţilor şi identificarea punctului slab. Kathleen Sebelius, secretar al Departamentului Naţional de Sănătate, a primit invitaţia de a-şi da demisia din partea unor politicieni. Chiar dacă până acum ea doar şi-a cerut scuze public, refuzând să demisioneze, nu e exclus să revină asupra deciziei cât de curând, dată fiind tradiţia americană a demisiilor de onoare. Dacă însă Kathleen Sebelius ar putea fi responsabilă pentru a fi semnat darea în uz a unui website insuficient testat, rădăcinile eşecului tehnic au fost idenficate în sistemul birocratic şi ineficient al sistemului de achiziţii din sectorul public, unde, cum arăta The New York Times, câştigă cei ce navighează mai bine cele 1800 de regulamente, nu cei care fac treaba cea mai bună; iar această birocraţie a făcut ca 91% dintre proiectele guvernamentale în domeniul tehnologie informaţiei să eşueze în ultimul deceniu! Unele au fost aduse pe făgaş prin îmbunătăţiri ulterioare, iar 41% au fost eşecuri până la capăt!

Aşadar, limitele tehnice ale Obamacare sunt mai mult decât subiect de răfuială politică ori de talk show savuros, ca acela găzduit de John Stuart care îi propunea lui Sebelius: “Mă apuc să downloadez toate filmele din lume, iar dumneata încearcă să te înregistrezi pentru Obamacare şi o să vedem cine termină primul”. În încăpăţânarea lor de a învăţa din orice eşec, americanii au înţeles că au de reparat nu doar site-ul, ci întregul sistem de achiziţii publice, astfel încât băieţii geniali din Sillicon Valley să câştige contractele guvernamentale. Evident, mă gândesc, invariabil, la lista de proiecte deficitare ale guvernelor româneşti din care nimeni nu a învăţat nimic.