Caută 
3 MIN
\N
USL încă respiră. Până când?
Rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European au dat câştig de cauza USL! Adică Partidului Social Democrat şi aliaţilor săi, cărora le adăugăm pe dezamăgitorii liberali, dar şi pe surprinzătorul Mircea Diaconu. Oricum, destul de diferit faţă de restul Europei, în România, stânga unită s-a impus fără probleme în dauna dreptei fărâmiţate.
Dar complicatele calcule electorale abia de acum apar. Chestionat de un post prieten de televiziune, despre oportunitatea unui anunţ oficial privind înscrierea în cursa prezidenţială din toamnă, Victor Ponta a arătat spre PNL. Ciudată abordare! Rezulta că actualul premier ar accepta să se bată pentru Cotroceni, doar dacă va fi sprijinit şi de către liberali. Păi, nu liberalii dădeau (potrivit protocolului USL) candidatul pentru funcţia de preşedinte? Dacă PSD vrea Cotroceniul, atunci ce ar mai rămâne pentru PNL? Să nu fim naivi! Nimeni nu cedează de bună voie şefia guvernului. Acolo sunt resursele! Şi atunci?
Sau Ponta ia în calcul şi varianta ca, odată reveniţi la sentimente mai bune, adică în USL, liberalii să rămână totuşi cu opţiunea de a numi candidatul pentru Cotroceni? Dacă da, de ce ar risca PSD? Să nu fim de două ori naivi. Cum Constituţia încă nu s-a modificat, viitorul preşedinte s-ar putea bucura de la fel de multă putere ca Traian Băsescu. Dacă va dori. Dar dacă nu va dori? De ce nu şi-ar dori?
În următoarea perioadă, asupra liberalilor se vor exercita presiuni puternice pentru a reface USL. Dar cel mai probabil va fi vorba de o Uniune Social Liberală în care PNL, adevăratul PNL, va avea doar rol de umplutură. Căci există şi varianta creării unui fals PNL. A unui partid condus de manciurianul Călin Popescu Tăriceanu, cel care a mai trădat şi în tinereţe adevăratul PNL. Sau nu mai ţineţi minte?
Poate că ”liberalul” Tăriceanu va fi viitorul prim-ministru al României. Sau ”liberalul” Tăriceanu va fi candidatul agreat de către PSD pentru a se înscrie în competiţia pentru funcţia de preşedinte al României. Poate Tăriceanu sau poate – de ce nu? – Mircea Diaconu. Puţini au sesizat faptul că Diaconu a interpretat (excelent, doar e un mare artist!) rolul lui Crin Antonescu de acum câţiva ani, din timpul “revoluţiei bunului simţ”. Culmea este că actorul bucureştean, amic la cataramă cu gaşca lui Dan Voiculescu, chiar a dat dovadă (cel puţin până acum) de bun simţ, de vreme ce s-a abţinut să atace pe cineva. Sau să devină isteric precum Crin din perioada lui de creştere. Vizibil marcat de victorie, Diaconu a preferat o abordare mai curând naivo-filosofică. Dar poate juca tot un rol! Pe placul oamenilor care l-au votat pentru că au vrut altceva!
Creditaţi cu un scor de vreo două ori mai mic decât se aşteptau, liberalii sunt în faţa unei obligatorii schimbări de proiect politic. Şi asta cât se poate de repede. Crin Antonescu a pierdut partida şi a făcut un pas înapoi. Cine va veni în locul lui? Deja, în partid, au început trădările. Manciurienii (destul de puţini pânş acum) cer refacerea USL. Vor câştiga “falşii” sau “adevăraţii” liberali? Va merge PNL, în cele din urmă, cu stânga sau cu dreapta? Vin vremuri grele pentru liberali. Dar aşa şi le-au făcut ei singuri. Jucând la două capete.
