Ce mai face dreapta?

Scandalul mondial de corupţie din familia Băsescu va lovi cu putere şi în credibilitatea Patidului Mişcarea Populară. După amica blondă numită Elena, frăţiorul Mircea devine al doilea personaj foarte apropiat şefului statului care compromite visul lui Traian de a mai conta în politica românească, după decembrie 2014. Lângă asemenea prieteni şi cu asemenea rude, chiar că nu mai ai nevoie de duşmani!

De data aceasta, nu mai încape nici o îndoială – deşi semnele deveniseră vizibile încă din anii trecuţi! -, că Băsescu nu mai este o locomotivă, nici măcar o drezină, ci mai degrabă o frână pentru dreapta politică românească. Puternicul vehicul pe şine, care altădată trăgea după el partide, instituţii, oameni şi proiecte, şi care ar fi putut ajunge în gări mai impozante decât cele în care a staţionat în ultimii zece ani, s-a defectat. Chiar dacă, probabil, Traian Băsescu însuşi s-ar mai bucura acum de vreo 10% dintre voturile românilor, această zecime de electorat (deloc de neglijat, totuşi) va începe să se reorienteze. Pentru ca votul să nu se piardă.

În contextul dat, fuziunea dintre PNL şi PDL se anunţă principala mutare a dreptei româneşti, cu scopul foarte clar de a păstra şanse în perspectiva alegerilor prezidenţiale. În condiţiile în care respectiva contopire se va produce repede şi fără prea mult scandal, va propune României alţi politicieni şi alte proiecte, va ignora orice solicitare venită de la PMP şi va păstra titulatura PNL (singura validă istoriceşte), atunci noua construcţie se va bate, peste doar câteva luni, de la egal la egal cu PSD.   

Deloc paradoxal, dar scandalul din jurul lui Băsescu va întări proiectul PNL plus PDL, deoarece îi poate aduce un spor neaşteptat de susţinători. Nici hemoragia de membri (sesizabilă îndeosebi la nivelul PNL) nu ar trebui să producă spaime de necontrolat. Nomazii din politica românească sunt un rău care afectează, pe rând, toate formaţiunile politice. De fapt, e doar vina partidelor că tolerează astfel de practici imorale.

Mai degrabă proiectul “Klaus Iohannis, preşedinte”, ar putea da de gândit. Sunt pregătiţi românii pentru a fi conduşi de un neamţ? Mai ales dacă dezvăluirile (reale ori inventate) despre viaţa şi opera primarului de Sibiu vor continua în acelaşi ritm. Mai rămâne să aflăm despre Iohannis că este fiul unui nazist notoriu, că a turnat la Stasi şi că a torturat în întunecoasele beciuri ale Muzeului Brukenthal mii de sibieni inocenţi pentru a le fura voturile.

Ciudat şi contraproductiv, dar PNL şi PDL încă reacţionează cu mare întârziere, arătându-se mai tot timpul confuze şi neinspirate în declaraţii. Se pare că nici liberalii şi nici democrat-liberalii nu au înţeles încă un lucru incredibil de simplu. De data aceasta, pentru prima oară – poate şi pentru că suntem la jumătatea unui mandat legislativ -, alegerile prezidenţiale nu mai trebuie pierdute de stânga, ci câştigate de dreapta.