Cine sunt consilierii lui Ponta?

Asemenea unor iluştri predecesori, turneul asiatic nu i-a priit lui Victor Ponta. Întors din China, premierul a comis câteva gafe majore din perspectiva funcţiei. Mai întâi, i-a transmis directorului general al CFR Marfă "că-i trimite DNA-ul pe cap" dacă "mai" vinde bunuri din societate. Pe premier nu l-a deranjat că directorul a furat din compania proaspăt privatizată cât a fost plecat, ci doar că-şi mai permite să fure şi după ce s-a întors el în ţară. Altfel, declaraţia făcută de Ponta în şedinţa de guvern, "trimit DNA-ul" a sunat aidoma expresiei "trimit femeia de serviciu să dea cu mătura". Aşa sunt văzuţi, de la Palatul Victoria, procurorii anticorupţie şi oamenii legii. Nişte instrumente de deratizare, aflate în subordinea directă a premierului. Intervenţia brutală a liderului PSD în scandalul de corupţie de la Liceul “Bolintineanu” a confirmat în plus apetenţa lui Ponta de mare vizir peste justiţie. Rămâne de văzut cum va reacţiona CSM la plângerea formulată de "reformiştii" din PDL, referitoare la şutul în fund primit de procurori de la şeful Guvernului. O reacţie echivocă ar confirma poziţia de forţă a premierului în raport cu toate celelalte structuri ale statului. Până atunci, rămânem cu o lecţie de viaţa primită la televizor de mii de tineri. Gen, în România justiţia e o "chestie" ambiguă, musai arbitrară şi subordonată mai marilor vremii. Gen. |sta da examen de maturitate.

Mai rămânem însă şi cu un premier care, în ciuda intervenţiilor grosolane în sfera justiţiei, câştigă cu naturaleţe tot mai mult capital electoral. Mai puţin sofisticat şi total dezinteresat de echilibrul puterilor în stat, marele public se înfruptă pe nemestecate din populismul lui Ponta. În aceste zile, premierul a ajuns la apogeul carierei sale politice. Până mai ieri o arătau doar sondajele, astăzi o arată deopotriva politicienii şi instituţiile statului. "Ponta Dumnezeu" îşi intitulează jurnalistul Dan Tăpălagă ultimul editorial, în care surprinde perfect soclul înalt, şi aparent impenetrabil, pe care şi-a construit Ponta statuia.

Rămâne întrebarea: cum de a ajuns atât de rapid liderul PSD în poziţia de proaspăt "tătuc" al ţării? Este el rezultatul unui parcurs auto-impus, al unor strategii personale, în definitiv, al propriului său geniu (scuzaţi termenul!) politic? Sau, îndrăznesc să spun, asemenea lui Traian Băsescu, îşi datorează în bună măsură traseul fulminant unor consilieri politici şi de imagine? Din vara trecută până astăzi, Ponta a făcut parcă prea rapid tranziţia de la simplu saltimbanc la director de circ, pentru a fi prezumat ca autodidact. Dincolo de zâmbetul imberb, uneori simpatic, de multe ori iritant, în spatele său trebuie să fie o echipă profesionistă de marketing care ştie să-l vândă şi să-i calibreze paşii. De altfel, dacă observaţi, Ponta nu sare niciodată prea mult calul, cel puţin nu atât de mult încât să agaseze marele public sau partenerii europeni. I se şopteşte exact cât poate să întindă coardă. Devine tot mai evident că inclusiv pactul de coabitare a fost o înţelegere între consilierii lui Ponta şi cei ai lui Băsescu, cu beneficii deja palpabile de imagine pentru amândoi. Doar că, în timp ce oamenii din jurul preşedintelui sunt în mare parte cunoscuţi, sfătuitorii premierului stau ascunşi. Nu ne referim aici la lista de consilieri din aparatul guvernamental, care este publică, ci la acei sfetnici de taină, atenţi exclusiv la dimensiunea politică a mesajului său. Or, Google nu ne oferă prea multe indicii despre identitatea lor.

P.S. De când l-a anunţat pe Niels Schnecker şef de campanie, Crin Antonescu a devenit brusc mai tăcut (se ştie, când tace, Antonescu pare mai credibil). Să fie doar o coincidenţă?

Publicitate și alte recomandări video