Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

"Convorbiri literare" şi istoriile literaturii române (I)

GALERIE
Florin Cintic
  • Florin Cintic
- +

În cinstea aniversării a 150 de ani de existenţă a Convorbirilor literare, reiau răspunsurile la o anchetă a revistei, din februarie 2009, ca o reverenţă sfioasă în faţa perenităţii acestui monument cultural care ne-a marcat modernitatea şi, sper, şi post-modernitatea.

1. Care sau câte din Istoriile literare publicate în ultimele două decenii sunt conforme sau în apropierea definiţiei generale din Dicţionarul de termeni literari? Care sunt diferenţele, ce au câştigat sau ce au pierdut păstrând sau părăsind canonul din definiţie?
- Dacă ar fi să analizăm stricto sensu istoriile literare enumerate în preambul, cele care au stârnit dezbaterea de faţă, niciuna nu este o istorie a literaturii române care să se încadreze în definiţia amintită de moderator. La noi există o tradiţie a lecturii impresionist-critice care face deliciul vieţii literare propriu-zise, cu derapaje umorale şi stilistice, care nu are nimic de-a face cu lectură coerentă, istorică, comparativă, fundamentată bio-bibliografic, cu plasarea în curente de idei, cu raportarea la modelele europene şi universale, aşa cum se practică această disciplină în mediile academice, profesioniste, occidentale. Dacă literatura română, în diversele ei articulaţii diacronice, a avut, când şi când, reuşite demne de a fi traduse şi livrate în circuitul universal de valori, critica şi, mai ales, istoria literaturii au rămas provinciale şi autohtoniste, dependente  primordial de jocurile de putere şi de legitimare locale. În timp ce în anii '60 Tudor Vianu, Matei Călinescu, Sorin Alexandrescu, între alţii, erau capabili să scrie monografii, de regulă despre scriitori străini, la un nivel intelectual onorabil (asigurându-şi astfel o ascensiune academică occidentală perfect respectabilă) ceea ce a urmat a fost o mare dezamăgire. Cu excepţia lui Adrian Marino, nici el lipsit de anumite elemente controversate, ceilalţi s-au mulţumit să fie doar centre de putere simbolică, exclusiv pentru piaţa românească, invocând stângaci confortabila scuză a solipsismului ceauşist. De regulă, au fost lecturi critice în zona strictă a analizei producţiilor româneşti, o utilă „critică de întâmpinare” cu firave şi întârziate ecouri metodologice din modele intelectuale apusene, cu precădere de la Paris. 

2. Istoria literară fiind o istorie de valori, în consecinţă, cum ne atenţionează G. Călinescu, cel care o scrie trebuie să fie în stare întâi de toate să stabilească valori. În ce măsură şi-au demonstrat această capacitate autorii istoriilor literare postrevoluţionare? Grila axiologică aplicată în selectarea autorilor este apropiată celei pe care o practicaţi?
- Eu mă ocup de istorie intelectuală şi, în consecinţă, nu am cum să mă regăsesc în nicio grilă axiologică a autorilor enumeraţi. Aş insista pe observaţia că nici unul nu face acel efort istoric şi comparatist depasionalizat care face obiectul disciplinei academice numită istoria literaturii. Decupajele axiologice ale autorilor pomeniţi în această anchetă sunt legitime, după cum spuneam, pentru o lectură subiectivă, rareori structurată metodologic, fără originalitate teoretică şi, nu de puţine ori, interesată. Ele sunt doar fragmente, „istorii” dacă vreţi, ale unui discurs aluvionar şi localist. Oricât de scandalos ar putea părea unora, tragica dispariţie a lui Laurenţiu Ulici, singurul cu adevărat informat despre detaliile vieţii literare din toate colţurile ţării, ne-a văduvit de analiza cantitativă vitală pentru a fundamenta o adevărată sinteză. Şi chiar mai mult, pentru a adânci cu bună ştiinţă polemica, aş îndrăzni să spun că analizele cuminţi, didactice, dar detaliat argumentate ale domnului Eugen Simion sunt totuşi mult mai utile istoricilor literari străini decât jerbele subiective, sclipitoare câteodată, ale celor puşi în discuţie.

3. René Wellek şi Austin Warren în Teoria literaturii pledează în favoarea studierii autorilor contemporani, în pofida faptului că nu-şi au opera încheiată. Nu altfel a procedat E. Lovinescu cu Istoria literaturii române contemporane (1900-1937) şi publicată în 1937. După cum se poate observa, cam toţi autorii de Istorii literare de după ’89 n-au ocolit literatura contemporană. Întrebarea este câţi au reuşit să scrie cu adevărat o istorie literară contemporană, care să depăşească simpla editare de portrete, de medalioane critice?
- Pur subiectiv vorbind, cea mai interesantă mie mi se pare întreprinderea „holografică” realizată de Marian Popa în care obligaţiile contractuale ale autorului de a stoca şi reproduce istoriile orale asociate diverselor figuri care au populat scena literară şi publică din ultimele decenii constituie un interesant şi savuros complement al unui demers axiologic totuşi discutabil. Pe locul secund se situează, în opinia mea, efortul titanic întreprins de domnul Alex. Ştefănescu, cel care a încearcat o ambiţioasă radiografie a fenomenului literar contemporan. Toate sunt însă, din nefericire, colecţii de articole ocazionale, portrete şi semnalări critice jurnalistice, din seria întâmpinărilor critice utile, dar fatalmente cu o mică anvergură teoretică, inutilizabile de cineva exterior care nu e la curent cu acerba încrâncenare dâmboviţeană de a crea ierarhii. (Continuare în ediţia Ziarului de Iaşi din 3 mai)

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri