Cultura integrităţii la români

Relativ recent a apărut sub coordonarea sociologului Dorin Bodea un studiumai puţin obişnuit, realizat în perioada 2010-2014, intitulat „Cultura integrităţii la români”. Studiul este interesant pentru că ne permite să înţelegem mai bine maniera în care se raportează societatea românească la intensa campanie anti-corupţie din ultimii ani. În teorie, cel puţin aşa ne spun alte cercetări sociologice, românii sprijină într-o proporţie covârşitoare lupta anticorupţie. E drept, existau deja câteva nedumeriri pentru că vedeam cum în repetate rânduri primari aflaţi prin închisori erau realeşi, bine mersi, şi încă cu scoruri impresionante.

Ei bine, conform studiului meţionat mai sus, peste 83 de procente dintre angajaţii români cu studii superioare şi vârsta cuprinsă între 20 şi 50 cred că pentru a avea succes "este nevoie să înşelăm puţin, să facem compromisuri, să nu spunem tot adevărul, să promovăm minciuna, să nu respectăm regulile". O altă constatare este aceea că moralitatea şi munca sunt pe ultimele două locuri în ierarhia valorilor. Sintetizând acest gen de constatări, aparent surprinzătoare, Dorin Bodea declara, într-un interviu pentru TVR: "simplificând lucrurile putem spune că, în general, 8 – 9 dintre persoanele pe care le întâlnim aproape în fiecare zi nu respectă în mod consecvent nişte principii, nişte valori legate de onestitate, de promovarea adevărului de cinste de reguli şi urmăresc un interes exclusiv personal, în interesul propriu, să obţină profit". Aşa că, deloc surprinzător, în opinia multora cei care au succes sunt suspectaţi că au recurs la practici incorecte. Prin urmare, sprijinul pentru acţiunile DNA are la bază sentimente de genul "Să-i ardă pe ciocoi",mai degrabă, decât aderenţa la principii şi valori morale care pun la loc de cinste integritatea.

Astfel de constatări ar trebui să-i pusă serios pe gânduri pe mulţi dintre cei pe care îi încadrăm în categoria generică a formatorilor de opinii, e vorba de jurnalişti, experţi, personalităţi din societatea civilă, care au avansat în ultima vreme ideea că după ce DNA va curăţa terenul politic şi de afaceri autohton va veni la putere o nouă generaţie de lideri care vor administra altfel, mai onest, politica, economia, afacerile din România. Nu e prima oară când sunt exprimate public acest gen de speranţe. Cu vreo zece ani în urmă aşteptam ca tinerii lupii veniţi în politică să-i înlocuiască pe "dinozaurii comunişti" şi să se înhame cu pasiune şi competenţă la modernizarea ţării. Până la urmă tinerii cu pricina au preluat în mare parte frâiele puterii, însă e îndoielnic că oameni ca Victor Ponta, Dan Şova, Sebastian Ghiţă, Relu Fenechiu, Robert Negoiţă sau Gabriela Firea, pentru a cita doar o parte dintre numele notorii pe plan naţional, au răspuns în mod real aşteptărilor puse în ei. Din contra, mulţi sunt de părere că vechii politicieni erau până la urmă mai responsabili. Cu alte cuvinte, biologia nu s-a dovedit în măsură să îmbunătăţească în vreun fel politica autohtonă.

Ei bine, vestea proastă este că nici "curăţenie anti-corupţie" făcută cu sprijinul Justiţiei, cu DNA în prim plan, nu va putea schimba decisiv la faţă maniera în care este condusă România. Studiul menţionat mai sus ne demonstrează că la confruntarea cu lumea reală multe dintre acest gen de aşteptări sunt absolut nerealiste, dacă nu chiar utopice. Când în proporţie covârşitoare bazinul de selecţie este grevat de aceleaşi tare ca acelea care caracterizează astăzi mediul politic autohton, a avea alt gen de aşteptări e o dovadă de pură naivitate. Iar din ce vedem astăzi, acea minoritate care are principii morale solide, care crede în primatul competenţei, nu are nici un fel de apetenţă de a intra în sfera publică, şi cu atât mai puţin în politică. În primul rând pentru că mulţi intenţionează să plece în străinătate, iar în al doilea rând chiar cei care rămân sunt reticenţi. Au văzut cum oricine acceptă o poziţie publică devine brusc o ţintă pentru mass media cu atacuri, de multe ori comandate, care intră în zona suburbană. Iar pe de altă parte, în încâlceala birocratică românească te poţi trezi oricând cu surprize în justiţie, chiar fără a fi vinovat pe fond cu ceva. Am văzut destule astfel de victime ca urmare a jocului de interese politice sau de altă natură. De aceea, e mai bine să fim realişti, decât să nu ne lăsăm seduşi de scenarii iluzorii, aşa cum s-a mai întâmplat de câteva ori în trecut.

În plus, chestiunile legate de integritate sunt doar o parte dintre problemele cu impact negativ care afectează administraţia publică din România. Instituţiile româneşti, în marea lor majoritate, funcţionează prost, ineficient, sunt grevate de o mulţime de proceduri birocratice inutile. Sunt conduse de oameni care nu se pricep să o facă şi sunt îngheţate într-un fel de inerţie a mediocrităţii. Sigur, există şi multe cazuri de corupţie, dar, chiar dacă prin minune, corupţia ar dispărea cu totul, nimic extraordinar nu se va înâmpla. Ele nu vor deveni peste noapte mai performante. Asta nu înseamnă deloc că trebuie să tolerăm corupţia sau să ignorăm probleme create de acest gen de fraude, însă nici nu trebuie să ne păcălim singuri că în absenţa acestora instituţiile noastre vor deveni brusc performante.

Publicitate și alte recomandări video