Caută 
Scandal de la un porc, rezolvat în instanţă
Cum poate avea putere de contract o înţelegere verbală
2 MIN
O situaţie pentru care majoritatea ieşenilor nu s-ar deranja să apeleze la justiţie a fost soluţionată într-un mod inedit de judecători. Magistraţii de la Judecătorie au fost sesizaţi să rezolve problema unei bătrâne care a avut încredere în vecinul ei şi i-a dat carnea de la un porc pe datorie.
Chiar dacă între cele două părţi nu a intervenit vreun contract scris, judecătorii au ajuns la concluzia că înţelegerea verbală între cele două părţi poate echivala cu un acord scris. L-au obligat astfel pe rău-platnic să îşi achite datoria faţă de biata bătrână, care îşi sacrificase animalul tocmai din cauza problemelor financiare.
Concluziile judecătorilor
Sofica Guzgă, din comuna Tansa, l-a dat în judecată pe vecinul Traian Carp pentru o înţelegere verbală pe care cei doi au avut-o în 2015. Atunci, femeia a sacrificat un porc pentru a vinde carnea. Vecinul ei a venit şi s-a oferit să cumpere carnea, aproximativ 70 de kilograme, spunând însă că nu are banii pe loc şi că o va plăti pe femeie peste o lună. A trecut aproape un an de când femeia tot aştepta să îşi primească cei 700 de lei, însă vecinul ei se făcea că plouă de fiecare dată când venea vorba de datorie. Sofica Guzgă a apelat astfel la judecători pentru a-i face dreptate. Esenţială s-a dovedit a fi mărturia bărbatului care se afla de faţă atunci când cei doi vecini s-au înţeles. Recent, judecătorii ieşeni au finalizat şi motivarea acestui caz şi au explicat cum au dat putere de contract înţelegerii verbale dintre cei doi vecini.
„Având în vedere relaţiile dintre părţi, respectiv consăteni, vecini, precum şi modul de percepere a unor astfel de relaţii intersociale, instanţa apreciază că reclamanta s-a aflat în imposibilitatea morală de preconstituire a unei probe scrise, fiind de bună credinţă că acea persoană, pe care o cunoştea îi va achita contravaloarea cărnii. În aceste condiţii, (instanţa) a apreciat că depoziţia martorului este relevantă”, au precizat judecătorii ieşeni. Aceştia au mai precizat că înţelegerea părţilor este transpusă astfel într-un contract de vânzare cumpărare, chiar dacă acesta nu „îmbrăcat forma scrisă”. „De altfel, în mediul rural aceste convenţii verbale de vânzare a unor produse din gospodării au loc între cunoscuţi , cel mai adesea, fără încheierea vreunei convenţii în formă scrisă, consfinţirea înţelegerilor fiind dată de buna credinţă a acestora”, au mai stabilit judecătorii. Traian Carp a fost obligat astfel să achite cei 700 de lei vecinei sale. Bărbatul nu a formulat apel împotriva deciziei judecătorilor de la Iaşi.
