Curate şi văruite, şcolile sunt pregătite

* Peste exact o săptămână se va auzi primul clopoţel al anului şcolar, chemând elevii în bănci pentru a învăţa şi a deveni cetăţeni de nădejde ai ţării sau harnici emigranţi. Faptul că anul şcolar începe după program ne arată că toate unităţile de învăţământ sunt pregătite, aranjate, lustruite şi aşteaptă cu nerăbdare să intre în ele copiii, cam cum intrau pe vremuri, în Moldova şi Valahia, turcii şi tătarii. În teorie arată frumos, dar practic, pe teren, cum se prezintă situaţia, oare? Am fost prin mai multe locuri, să aflăm…

* În prima şcoală în care am intrat nu se vedeau meseriaşi finisând în grabă, pe ultima sută de metri; doar bidoane şi pahare stivuite frumos într-un colţ, parcă invitând elevii la un cornuleţ de-abia scos din cuptor şi un pahar cu lapte bun, proaspăt, răcoritor. Femeia de serviciu, care dădea cu mătura (în nişte gândaci), ne-a explicat că meşterii nu se văd nu pentru că ar fi plecat deja, ci fiindcă nu au venit încă, şi că bidoanele nu-s cu lapte, pregătite pentru elevi, ci cu vin, pregătite pentru meseriaşi: "|ştia, dacă n-au toate condiţiile, pleacă din prima la non-stop, să-şi cumpere. Plus că au nevoie să se dreagă după munca din ajun!". Am văzut într-un alt colţ un morman mare de ziare şi am întrebat-o dacă le-a pregătit pentru meşteri, să le întindă pe jos ca să nu păteze cu var şi să-şi împăturească din ele coifurile de zugrav. A răspuns că într-adevăr sunt pregătite pentru meşteri, dar că nu sunt doar ziare, ci şi reviste ilustrate, mai ales pentru adulţi, cu poze, să aibă oamenii ce citi în pauzele lungi de lucru, dacă tot nu-şi pot folosi tabletele, şcoala neavând conexiune la Internet. La final am întrebat-o de ce nu se văd materiale, găleţi cu var, coli de şmirghel, trafalete, scule. Tot la final ne-a răspuns că, dacă ar exista asemenea materiale, meşterii le-ar fura, să le vândă la alţi clienţi…

* A doua unitate de învăţământ (un liceu cu profil de construcţii) părea proaspăt bombardată când am trecut prin faţa ei. Nici poartă nu era, deci am putut intra nestingheriţi, privind peisajul de coşmar: ziduri fără tencuială şi cu găuri mari în ele, ferestre fără tocuri sau cu geamuri sparte, burlane şi jgheaburi rupte, ţevi îndoite sau lipsă, grupuri sanitare fără chiuvete, robinete şi closete, fire atârnând din tavanul coşcovit, fără dulii, bucăţi de prize atârnând din pereţii murdari, cu varul căzut, mozaicul spart în multe locuri, pe holuri, iar prin clase şi cancelarie parchetul umflat şi înnegrit… Domnul director ne-a explicat: "Da, ştiu că pentru un nepriceput sunt imagini cam groaznice, dar cineva de meserie cunoaşte. Începem anul şcolar cu o săptămână de practică: păi, unde pot face elevii o mai bună practică decât la şcoala lor, sub supravegherea directă a maiştrilor? Şcoala a fost pregătită să arate aşa tocmai ca să recapituleze materia din anii trecuţi. În fiecare vară, când se isprăveşte anul de învăţământ, aici îşi susţin lucrarea practică de absolvire elevii de la clasa cu profil de demolări, şi în fiecare toamnă, când începe anul, fac practică cei de la renovări şi finisări. E un circuit firesc!".