De la vest spre est

Liderii de astăzi de la Chişinău au ajuns exact ca în bancul cu beţivul care, amărât fiind pentru că analizele medicale îi ieşiseră foarte prost, a decis să meargă la un alt doctor, mai tânăr, care cu siguranţă va fi mai înţelegător cu obiceiurile sale bahice.

La începutul acestei săptămâni, în plenul Parlamentului European a fost dezbătută situaţia actuală din Republica Moldova. Mai mult de 30 de europarlamentari au luat cuvântul pentru a-şi exprima îngrijorarea cu privire la actuala clasă politică de la Chişinău, nivelul de trai al populaţiei, acţiunile guvernării, reforma sistemului electoral, nivelul respectării drepturilor omului şi situaţia democraţiei în Republica Moldova, toate în contextul sprijinului financiar oferit de către Uniunea Europeană. În marea lor majoritate, vorbitorii au concluzionat că reforma sistemului electoral, după modelul stabilit de către cele două partide aşa-zis antagonice din punct de vedere al aspiraţiilor, socialiştii lui Dodon şi „democraţii” lui Plahotniuc, nu este nimic altceva decât o ignorare şi o lipsă de respect faţă de Comisia de la Veneţia şi, în acelaşi timp, s-au arătat îngrijoraţi de paşii înapoi în lupta împotriva corupţiei, de distrugerea independenţei sistemului judiciar şi, implicit, de apariţia dosarelor politice, aceasta în condiţiile în care numai în ultimii ani Chişinăul a primit de la Uniunea Europeană peste 300 de milioane de euro tocmai pentru implementarea reformelor în justiţie, administraţie şi infrastructură. Singurul lucru asupra căruia europarlamentarii nu s-au pus de acord este dacă ajutorul financiar de 100 de milioane de euro pentru Republica Moldova, sprijin votat încă din luna iulie a acestui an, să mai fie sau nu acordat. Dacă unii dintre europarlamentari, adepţi ai tăierii răului de la rădăcină, au propus ca aceşti bani să nu mai fie acordaţi până nu se observă schimbări concrete în atitudinea Chişinăului faţă de normele europene, o altă parte a Parlamentului European a considerat că sprijinul financiar nu trebuie să înceteze deoarece ar exista riscul ca Republica Moldova să fie şi mai mult manipulată de către Federaţia Rusă. Eternul şantaj practicat de către actuala guvernare de peste Prut, lucru despre care, de altfel, am mai povestit şi în alte dăţi.

Faptul că actualii conducători de peste Prut, prin politica lor duplicitară,  nu mai sunt consideraţi frecventabili de către liderii ţărilor democratice nu mai este demult o noutate, niciun înalt oficial european sau american neputând fi văzut pe la Chişinău cu ocazia unei vizite oficiale în ultima vreme. Însă, exact ca în povestea cu doctorul alternativ şi mai amabil, pentru moment nemulţumirea europenilor privitoare la nerespectarea angajamentelor asumate nu pare să îi impresioneze prea mult pe conducătorii de la Chişinău atât timp cât mai există şi alţi lideri, mai înspre Est, dispuşi să profite de poziţia Republicii Moldova. O scurtă privire aruncată pe harta ultimelor contacte diplomatice avute de către vecinii noştri ar putea sugera direcţia înspre care se îndreaptă acum eforturile diplomaţiei moldoveneşti: Federaţia Rusă, Iran, Bulgaria şi Turcia. Mai nou, cu Turcia (un bun exemplu european şi democratic, nu-i aşa?) chiar se pare că se dezvoltă mai nou un fel de dragoste frăţească. În vara acestui an Dodon i-a mulţumit dictatorului turc pentru „organizarea excelentă” a concediului de odihnă pe care l-a petrecut în Antalya (acelaşi Erdogan care îi promisese preşedintelui de peste Prut că va finanţa şi reconstrucţia clădirii Preşedinţiei din Chişinău, imobil devastat la Revoluţia din 7 aprilie 2009 şi care nici până în ziua de azi nu a fost reparat), transmiţându-i o invitaţie oficială (şi confirmată) de a vizita Republica Moldova. Tot cu Erdogan s-au văzut, pe rând, şi Pavel Filip, premierul Republicii Moldova, dar şi Andrian Candu, preşedintele Parlamentului de la Chişinău (şi finul oligarhului Plahotniuc). Iar după ce finul a avut onoarea de a da mâna cu dictatorul turc, pe 28 septembrie şi naşul Plahotniuc, liderul neoficial de astăzi al Republicii Moldova, a avut o întâlnire la Ankara cu Erdogan. Oficial, deşi nu are nici o funcţie în stat, Plahotniuc a decis cu Erdogan deschiderea unui Consulat General al Turciei la Comrat, în Găgăuzia, zonă guvernată de altfel de Irina Vlah, o apropiată a preşedintelui Dodon. Ziariştii de la Chişinău, având acces şi la informaţii neoficiale legate de vizita liderului neoficial al Republicii Moldova la Ankara, speculează că este foarte posibil ca un alt aspect al acestei vizite „de lucru” să fie legat şi de acordarea unei eventuale finanţări de peste 100 de milioane de euro din partea Turciei, aceasta în cazul în care Parlamentul European se va încăpăţâna să nu mai finanţeze derapajele democratice de la Chişinău.

Întâmplător sau nu, tot pe 28 septembrie, şi tot la Ankara, Erdogan s-a întâlnit şi cu Vladimir Putin. Să fie oare o simplă coincidenţă prezenţa în acest context a coordonatorului a tot ceea ce mişcă în Republica Moldova? Răspunsul va fi foarte simplu de aflat în săptămânile care urmează, urmărind reacţia Parlamentului European faţă de Chişinău.

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova