Descentralizarea de toamnă

Din ’90 încoace toată lumea face reforme. Au trecut 23 de ani şi procesul de reformare continuă mai vioi ca oricând. Dar nu mai e vorba de greaua moştenire lăsată de regimul comunist, ci de toate guvernările care s-au perindat prin palatele de la Bucureşti. Fiecare dintre acestea a căutat să reformeze reformele făcute de predecesorii săi, astfel încât astăzi nu mai ştii care din ele era mai bună. Câteva reguli se pot desprinde, totuşi, după atâţia ani de reforme neîntrerupte şi neterminate încă: 1. Reforma noastră e mai bună ca a lor, chit că vizează exact acelaşi domeniu; 2. În materie de taxe şi impozite, anul ăsta e mai bine ca la anul.

Aşa şi cu mult-trâmbiţata descentralizare, al cărei proiect vizează transferul responsabilităţilor (în sănătate, educaţie etc., dar nu şi ordine publică) de la Bucureşti la nivel local. Mai scăpăm de birocraţie, a clamat Liviu Dragnea la reuniunea social-democraţilor de la sfârşitul săptămânii trecute. Aşa să fie? Tradiţia ultimelor două decenii arată că mai multe responsabilităţi pe plan local înseamnă mai mulţi funcţionari. Greu de crezut că degrevaţii de la Bucureşti vor fi transferaţi prin ţară. Greu de crezut, de asemenea, că posturile pe care le ocupă acum vor dispărea. Mai româneşte e să se înfiinţeze încă un rând în administraţia locală şi cu asta se împuşcă doi iepuri: se plătesc datorii din campaniile electorale şi nu se mai satisface „clientela” (vorba aceluiaşi Dragnea) de la Bucureşti.

Dar, chiar şi aşa, este procesul de descentralizare unul de profunzime sau doar de faţadă? Întărirea autonomiei locale este doar aparentă, poate şi din cauza Ţinutului Secuiesc. Furculiţa şi cuţitul rămân tot la Bucureşti, după cum cred primarii Iaşului şi Brăilei, cu care am stat de vorbă pe tema descentralizării. Astfel, Gheorghe Nichita spune că finanţarea unităţilor care vor fi descentralizate rămâne în sarcina Bucureştiului, iar administrarea şi reponsabilităţile vor fi de competenţa autorităţilor locale. Aurel Simionescu cere de la Capitală nu banii, ci sursele de finanţare. Edilul Brăilei face trimitere la lecţia de acum cinci ani, când salariile profesorilor au fost majorate electoral, doar pe hârtie.

Să fie în proiectul legii o capcană? Dacă unii primari şi şefi de consilii judeţene vor dormi liniştiţi crezând că USL lucrează pentru ei, s-ar putea trezi cu surprize neplăcute. Semnale în acest sens a dat însuşi premierul Victor Ponta, care a constatat chiar în această toamnă că nu se colectează bani la buget pe cât se estimase. Este motivul pentru care actualul guvern a dat iama în împrumuturile „de siguranţă” făcute la FMI, îndatorând şi mai mult România.

Prin urmare, dacă pe viitor s-ar ivi asemenea sincope de finanţare, cum vor proceda administraţiile centrală şi locale, vor arăta una spre cealaltă? Sau, poate, mai bine, se face reforma asta administrativă ca la carte şi nu doar de suprafaţă, ca să putem admira apoi ce frumos e vopsit gardul?!

Luminiţa de la capătul tunelului, dar şi cei care „ne dau lecţii” de la Bruxelles s-au săturat să tot aştepte repetarea la nesfârşit a reformelor făcute pe jumătate, numai ca să existe motive de laudă la următoarele alegeri. Continuând aşa nu facem decât să ne păcălim pe noi înşine.