Efectul Gigină

PSD a plecat de la guvernare lăsând o morgă plină cu cadavrele de la „Colectiv” şi călcând pe cel al poliţistului Bogdan Gigină. Dacă va fi lăsat, pare decis să se întoarcă la putere căţărându-se pe morminte. Votul din Senat pentru blocarea urmăririi penale în cazul lui Gabriel Oprea este un scurtcircuit care poate retrezi societatea. Semnificaţia lui depăşeşte obişnuitul vot politic prin care parlamentarii îşi salvează colegii de mâna DNA. Actul echivalează cu un răspuns sfidător al unei clase politice de a nu da socoteală cumva atât în faţa justiţiei, cât şi în faţa societăţii. Mai scurt: „Nu mi-e ruşine! Aş face-o din nou”, după cum afirmă obraznic un senator PSD. Dar şi restul, de la Tăriceanu până la Băsescu, gândesc la fel, când văd în Oprea doar „pasagerul de pe bancheta din spate”.

Fiindcă există un decont pentru orice, şi vine în forme imprevizibile, ne întrebăm cum va plăti partidul lui Liviu Dragnea scăparea lui Oprea din mâinile justiţiei. În urmă cu un an, cumulat cu efectul Colectiv, PSD a plătit cu pierderea guvernării; în decembrie 2016, s-ar putea să aibă alegeri mai complicate decât ar fi crezut.

În primul rând, deşi mulţi ar paria pe memoria scurtă a oamenilor, mişcarea antisistem reţine o temă devastatoare prin impact. Internetul s-a umplut de furie şi chemări la proteste nu doar în Capitală, ci la nivel naţional. Nu pare o mobilizare de paradă, cât o senzaţie incontrolabilă de exprimare a silei. Orice direcţie ar capăta aceste manifestaţii, au o conotaţie aparte. Ele nu pot fi antiguvernamentale, întrucât premierul Dacian Cioloş şi echipa de tehnocraţi se află de partea cealaltă a baricadei; impactul lor se va consuma în timp, cu încetinitorul, mai mult pe tăcute, şi vor alimenta combustia susţinerii noului val de platforme civice şi politice antisistem. Ele vor pretinde din nou „schimbare”, reactivând mesajul transmis după „Colectiv.”

La fel de semnificativ este faptul că PSD şi-a ostilizat ca niciodată o parte a unui corp profesional care nu se manifestă la vedere: poliţiştii. Fiecare poliţist a avut prilejul să se pună în locul lui Bogdan Gigină. Nu este greu să te cuprindă o furie mută când te vezi batjocorit de şef. Ordinul „Salvaţi-l pe Oprea!” a fost receptat ca un afront greu de suportat. Marian Godină a răbufnit lăsând să se citească printre rânduri sila faţă de comportamentul policienilor în cazul Oprea. Un sindicat al poliţiştilor solicită preşedintelui şi primului ministru să iniţieze revizuirea art. 109 din Constituţie, „în spatele căruia se ascund miniştri pentru a scăpa de urmărirea penală”. Poliţiştii cred că acesta reprezintă „un privilegiu acordat miniştrilor de a nu fi urmăriţi penal pentru fapte săvârşite în exerciţiul funcţiilor”. Actul din Senat este descris ca „un afront adus fiecărui poliţist activ şi societăţii în ansamblul ei”.

Dar, peste toate, mai este ceva formidabil de puternic, care pune pe gânduri fiecare familie. Care mamă nu şi-ar dori răzbunat copilul omorât? Ce fel de mamă nu ar vrea să vadă criminalul pedepsit? După ce i s-a refuzat dreptatea, doamna Gigină este sfătuită să nu pună foc pe paie într-o direcţie politică, să nu mai scrie pe facebook ! Să nu provoace, să nu aţâţe împotriva establishmentului. Înăbuşirea „efectului Gigină” pare pentru ziarişti ca Ion Cristoiu şi televiziuni ca Antena 3 mai importantă decât  aflarea adevărului şi prinderea vinovaţilor.

Şi mai jignitor, „pasagerul de pe bancheta din spate” tinde să descopere noi şi noi culmi ale lichelismului. În timp ce trage sfori pentru obţinerea unui loc eligibil pe lista unui partid, le spune celor care-l vor la DNA că, oricum, imunitatea parlamentară i se termină în două luni, la finalul mandatului. Nu a făcut acest lucru acum, fiindcă a „cedat în faţa votului colegilor”. O cedare după un SMS disperat transmis tuturor tovarăşilor: „Vă rog să mă ajutaţi la votul din Senat! Mulţumesc!”. Un monument de ticăloşie pură, potrivit să aprindă fitilul revoltei, cu concursul celorlalţi piromani concentraţi în Parlament.