Unui câine, pe parcurs ce îmbătrânea, îi scădea vederea. La 14 ani era deja orb şi parţial surd şi refuza să se mai ridice din culcuşul său, fiindu-i teamă să nu se rănească. Nu s-a gândit că şi-ar putea găsi tocmai atunci un prieten de nădejde.
Stăpâna sa a găsit un motan pe care l-a adus acasă. Acesta nu era acceptat de alte pisici din vecini, însă nu a suferit prea mult deoarece un companion de încredere a găsit chiar în casa în care a intrat – câinele orb. Drept mulţumire pentru acceptarea sa în familie, motanul a învăţat să-l ghideze pe câinele aflat în suferinţă, acesta prinzând curajul de a ieşi din culcuş.
Amândoi se plimbă prin curte, depăşind uşor orice obstacol. O asemenea prietenie nu se întâlneşte prea des în rândul oamenilor.