Focul a mistuit totul, mai puţin pe vinovaţi

joi, 03 decembrie 2015, 02:50
1 MIN
 Focul a mistuit totul, mai puţin pe vinovaţi

Zilele trec, liniştea coboară din nou peste noi, în timp ce bieţii părinţi şi nu numai, sfâşiaţi de durere, refac acelaşi traseu în fiecare zi, trecând şi pe la locul unde au murit cei şaizeci de tineri, peste care se aşterne, încet, încet, uitarea. 

"Astăzi am avut o zi de duminică normală”, scrie pe blogul său personal domnul Iancu Eugen, un părinte care şi-a pierdut băiatul în tragicul incendiu de la Colectiv. "Activităţi pe care taţii le au cu băieţii lor, am fost la cimitir, unde m-am certat cu băiatul pentru faptul că a ales muzica, jocul pe calculator, prietenia unor tineri asemeni lui, pentru că nu a înţeles că în ţara asta supravieţuiesc doar cei care ştiu să lupte, să fie puternici, să calce peste cadavre…, că doar nu o să se împiedice de câţiva bezmetici arşi… În urmă cu câteva zile îl apreciam pe domnul Arafat, acum ştiu că băiatul meu a ajuns la spital, fiind dus la spital de către doi prieteni cu maşina lor personală în timp ce ajutorul salvărilor particulare a fost refuzat. De ce asta? Îmi poţi răspunde, domnule Arafat?” Iată cum arată o zi din viaţa unui părinte – şi cei ca el nu sunt puţini la număr – care şi-a pierdut copilul în catastrofa de la fosta fabrică Pionierul.

Nenorocirile se întâmplă, trec, se uită, cum s-a întâmplat şi cu catastrofa din Munţii Apuseni sau cu cea de la Siutghiol, şi nimeni nu este găsit vinovat, exceptând morţii. Nici măcar Raed Arafat, care la un moment dat era idolul românilor, căci, deh, la noi, de îndată ce faci o faptă bună, românul te idolatrizează pe loc, iar partidele, oricare ar fi ele, te propun pe repede înainte şi până la adânci bătrâneţi secretar de stat. Mai mult chiar, aflăm de pe surse că domnia sa este profesor asociat la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Grigore T. Popa” din Iaşi. Pe ce criterii? Probabil pentru simplul fapt că Senatul Medicinei clujene l-a refuzat.

Un alt mare "nevinovat” este marele primar (în kilograme) Piedone, fost lucrător în alimentaţia publică, aşa cum se spunea în trecut, care, în loc să-şi depună demisia imediat, a avut insolenţa de a promite realizarea unui monument în amintirea celor arşi în iadul de la Colectiv. Dintre toţi închişii de până acum ai DNA-ului, popularul primar de sector a zăbovit în beciurile poliţiei doar o noapte. Cinci martori bine instruiţi, o judecătoare mai miloasă şi gata cu vinovăţia. Speriat şi el ca mulţi alţii de beciul domnesc, s-a retras brusc din politică, din primărie, din afaceri, urmând exemplul marelui primar Mazăre şi al multor altora.

Ruşinea cea mare este că, în afară de câţiva pompieri din cadrul ISU, printre care şi Orlando Şchiopul, şeful de la Intervenţii, care nu mai pridideau să salveze tinerii arşi din club, nimeni nu mai este vinovat, nici măcar cel care a refuzat ajutorul salvărilor private. Nesimţire şi neglijenţă pe toată linia.

Fostul prim-ministru nu a catadicsit, alături de Senat şi de Camera Deputaţilor, să transmită condoleanţe familiilor îndoliate, că de scuze – nici vorbă. Noul prim-ministru, domnul Cioloş, demite doar pompierii şi îl lasă pe domnul doctor Arafat să reformeze sistemul, ca şi cum abia ar fi fost numit la conducerea ISU. Totul se uită. De vină este doar sistemul pe care românii îl perpetuează de douăzeci şi şase de ani, devenind astfel complicii tuturor politicienilor. E lesne de înţeles că natura omului nu se schimbă aşa de uşor. Legaţi de trecut şi îngăduitori cu prezentul, românii votează la fel de douăzeci şi şase de ani şi apoi îndură un nou mandat.

Zilele trec, liniştea coboară din nou peste noi, în timp ce bieţii părinţi şi nu numai, sfâşiaţi de durere, refac acelaşi traseu în fiecare zi, trecând şi pe la locul unde au murit cei şaizeci de tineri, peste care se aşterne, încet, încet, uitarea. "Mâine o voi lua de la capăt, voi discuta cu băiatul meu, apoi voi merge la Colectiv. Aş vrea să văd că nimic nu se uită. Aş vrea să văd că la Colectiv se aprinde lumina şi nu se aşterne uitarea”, postează Eugen Iancu.

Oare în ce cultură trăiesc politicienii români? Nu cumva dau ruşinea pe vinovăţie, iar de vinovăţie scapă aruncând-o în spatele altora? Aleargă doar după bani şi se organizează în clanuri mafiote, fără să-şi dea seama că îşi construiesc o reputaţie proastă, că îşi ruinează celebritatea mult dorită şi recunoaşterea socială.

Cel mai cald exemplu este acela al domnului deputat Ioan Oltean, fost membru PDL, astăzi vicepreşedinte PNL, care, săracul, nu a auzit de biserica din Chitila, deşi acolo se zice că s-ar fi găsit, printre enoriaşii bisericii, o geantă cu şase sute de mii de euro. Dar despre rugăciunile învăţătoraşului bistriţean şi despre capela ANRP vom vorbi într-un articol viitor.

Emil Stratan este curator expoziţii de artă şi publicist

Comentarii