Iepuraşul Ghiţă: altfel de animaţie

Dar nu într-o astfel de logică actanţială a unor emploi-uri tradiţionale, moştenite dintr-un casting alegoric, acelaşi cu al fabulei, mi-a venit să mi-l reprezint pe fugarul, în sfârşit „denişat”, ca pe un mic urechiat, ci de la potriveala cu ajunul Paştelui, perioadă în care mai ales comerţul, publicitatea fac mare caz de mutriţa simpatică, prietenoasă (friendly marketing) a lui Iepurilă. Altfel, e greu să-i apropii pe cei doi. Patrupedul are faimă de fricos, iar Ghiţă s-a dovedit de temut până şi în absenţă, fugar, chipurile şi fugărit, căutat, dar luni de-a rândul de negăsit, timp în care, pe micul ecran, îi erau difuzate înregistrările dezvăluitoare, „justiţiare”, bla-bla. Discreţia cu care fusese scăpat de inconfortabilul filaj şi lăsat să se strecoare peste graniţă dădea, pe drept cuvânt, de gândit. Tactica lui de acuzat şi urmărit erijat în acuzator semăna mai mult a şantaj, cu subtextul autoprotector „Mai vreţi? Mai am destule de spus, puse bine la păstrare, aşa că vedeţi bine ce alegeţi!”. Că măcar o anumită parte a acelora care ar fi trebuit să-l supravegheze şi să nu-i prilejuiască, intangibil, serialul de la România TV, e limpede, stratagemă menită să forţeze retragerea lui Coldea şi să-i dea jos şi pe Kövesi şi Lazăr. Ei, n-a reuşit chiar totul ca la carte, dar se ştie, rien n´est parfait au monde. Vestea arestării lui Ghiţă la Belgrad a picat tocmai peste o perioadă cam lâncedă pe la televiziunile dâmboviţene, aşadar e de înţeles că mai toate s-au aruncat hămesite pe aşa o trufanda primăvăratică. Vor avea de acum, mult timp, ce toca, cu ce alimenta vorbăria lor televizată, pe tipare ce deja încep să-şi schiţeze variantele şi etapele, potenţialul de senzaţionalism şi, în consecinţă, de ademenitor rating.

Unele şi-au trimis oameni „de teren” în Serbia, cu misiunea de a scotoci câte ceva pentru noua suită de episoade de serial. Ghiţiada–1 se axase pe porţia zilnică de „dezvăluiri” explozive, cum erau ele prezentate la difuzare, intenţia străvezie fiind una de crescendo, de licitaţie a promisiunilor, ca şi a aşteptărilor induse astfel publicului. De la suita Greu de făcut să tacă (înregistrările) şi mai ales după atingerea unei prime ţinte (SRI-Coldea), reflexul de serial era în continuare cultivat şi întreţinut cu ştiri despre nemulţumirile DNA vs. poliţie (de ce nu-l prind?) şi prin aprinderea, de la CCR a lui Valer Dorneanu, a fitilului menit să detoneze eficient la trepte superioare: şefa DNA şi Procurorul General. PSD mima, între timp, eleganţa, fair play-ul etc., prin însuşi Dragnea (nuuu, el nu putea cere demisia Laurei-Codruţa, dar spera din greu ca treaba asta neelegantă s-o facă alţii, auto-dresaţi), apoi se mizase şi pe evaluările decise de Ministrul de Justiţie, care însă nu numai că i-a nedumerit, dar i-a dezamăgit dureros pe şefii PSD, neaducându-le, cum şi-ar fi dorit, capetele pe tavă ale „inamicilor”. Se poate bănui reflexul de gândire de stăpâni de la vârful Dragnea + clica lui de sluj-itori, cu aşteptările lor frustrate privind acea obedienţă grotescă crezută obligatorie şi la vârful MJ. Deziluzie, deci, încă o dată. Până şi „elegantul” Dragnea şi-a ieşit din pepeni, mai ales că se înteţiseră şi atacurile „prietenului” Victor Viorel, iar el, „Liviu”, îşi alesese ca tactică, pe acel flanc, o tăcere superioară, bărbată, chiar dispreţuitoare faţă de ex-premierul vociferant de pe tuşa „terenului”, nici măcar de pe banca rezervelor. De fapt, cu cât trece vremea, cu atât se vede mai clar, fie şi de către dragnefilii mai ofiliţi că teleormagnificul PSD nu suportă în juru-i decât mediocri nevertrebraţi şi scuturaţi de tremurici numai la gândul vreunei crispări a zonei fiziognomice vecină cu hamsterul Dictatorului suprem şi de fapt deloc din umbră. Imprudentul Zgonea fusese doar deschizătorul de drum, dar nu din vreo demnă îndrăzneală, ci din pură lăcomie fripturistă. Chirica şi Ivan s-au delimitat de „Măria Sa” liderul din Alexandria şi argumentul represaliilor a fost: criticile să se facă, înăuntrul PSD, nu mediatizate. Te pomeneşti că e vorba de vreun neo-„centralism democratic” ca la PCR-ul lui Ceauşescu şi al laudacilor săi, gen Manea Mănescu, Emil Bobu eiusdem farinae. De ce n-am debuta, în acelaşi spirit, şi cu ceva ode, vreo Cântare a Teleormaniei, cultul unui nou „Cel mai iubit fiu…”? Sau încă nu-s pe deplin coapte condiţiile?

Ce va urma după dibuirea belgrădeană a iepuraşului Ghiţă? Mai întâi, formalităţi şi negocieri de extrădare. RTV e deja îngrijorată de confortul sau disconfortul detenţiei. Carmen Dan, ministresa recomandată de calitatea ei de fostă colocatară a lui Dragnea, apare „autoritară” pe micul ecran, Băsescu emite superlative: „o mare victorie!”, mai mulţi alţi băieţi, grăbiţi să guste cu delicii macaroana mediatică, încep şi ei să speculeze, să emită ipoteze. Dan Andronic, la rându-i, oferă „surprizele” lui, urmat de mai mulţi teleaşti care titrează stil thriller: Oare cine tremură de spaima… indiscreţiilor şi bombelor contra cronometru ale prinsului de la Belgrad? Dar sigur e că televiziunile vor avea ce măcina. După Greu de făcut să tacă şi Greu de găsit/ arestat/ găbjit, tocmai a început de câteva zile Greu de extrădat (Băsescu e sigur de contrariul extrădării, probabil cu gândul la axa panslavă Moscova-Belgrad)… Oricum, în oricare variantă, va curge multă apă la moară pentru talk show-uri cu Ciuvici şi Tatoaie, atât de electrizante ca IQ al dezbaterilor-poliloghii. Aşadar, tema e binevenită şi la timp, că s-o cam fi săturat şi Lia Olguţa să ne tot mărească ba una, ba alta, Sănătatea s-a molipsit de rujeolă şi ar mai fi încă şi destule alte pricini pentru care noul „sezon” de Ghiţiada mai abate atenţia în altă direcţie. Şi uite aşa, mai cu de-ale noastre, interne (Cui îi e teamă de iepuraşul Ghiţă?), mai cu „mama bombelor” a lui Trump şi, cât se poate de prompt, şi „tatăl bombelor” al lui Putin, mai uită lumea şi sindicatele de râurile electorale de lapte şi miere, mai învaţă să aibă „puţintică răbdare”. Deci: Welcome, dearest Sebastian! Pe lângă ce vei avea de turnat, ţintit într-o direcţie sau alta, le eşti, aşadar, deja de folos „guvernanţilor” din orbitor de luminoasa Epocă Dragnea.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru  Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar