IMAGINI Comerţ la -20C: Gerul Bobotezei a îngheţat vânzările din Bazar

Bazarul a îngheţat ieri. Au îngheţat vânzătorii, vânzările şi Purcica, câinele maro, lăţos, care se învârtea în jurul unui grătar instalat într-un colţ al complexului. „Cea mai rece iarnă am prins-o în urmă cu câţiva ani, când eram în Podu Roş, -27 de grade. Am avut vânzări de zece ori mai mari decât astăzi“, povesteşte Vali, unul dintre comercianţii care au fost obligaţi să-şi mute tarabele în urmă cu un an şi jumătate la baza dealului Cetăţuia. Cel mai bun client în ultimele zile a fost vântul, care a spulberat hainele, oalele, feroneria sau plasticele împânzite prin toate tarabele.

Oamenii râd înfundat când îi întreb de ce au mai deschis şi astăzi dacă n-au avut clienţi în ultimele câteva zile. Râd înfundat, cu fruntea ascuzându-se treptat sub fesul gros, acoperit la rândul lui de glugă, ţinută apăsat la rafalele de vânt de mâini învelite de mănuşti îmblănite.

„Intră frigul până în oase şi nu mai iese din haine, ca fumul“, spune doamna Tatiana. Aceasta are o tarabă cu haine şi mase plastice pe primul rând dinspre stradă. „Venim, cum să nu. Aici am băgat banii, aici venim. Cum să nu vrem să ne mutăm, dar cine are bani să plătească chiria în Siraj? Cum să nu venim, dacă am plătit chirie şi contează fiecare zi?“, povesteşte femeia, completată de Dan, un bărbat la 50 de ani, care are magazinul de alături. „Aici dăm patru milioane pe lună, la Siraj ne cere şi de patru ori mai mult. De unde? Vinzi atât de mult? De abia ne descurcăm aici. Înainte era mai bine, când eram în Podu Roş. Chiar dacă era frig, era aproape, mergeau oamenii spre serviciu, se mai opreau, acum?“

Privit de sus, de pe pasarelă, bazarul pare doldora de clienţi, însă toate cele câteva zeci de maşini din parcare sunt de fapt de la târgul auto care era la Fabrica de Cherestea, dar a fost mutat aici. Iar ieşenii care ajung până acolo cu maşina trebuie să negocieze un loc de parcare printre autoturismele lăsate în coloane şi scrijelite cu cretă verde şi albastră pe parbriz.

Izolaţi la marginea Iaşului

Nu frigul e cea mai mare problemă a oamenilor care au stat ieri opt ore la -20 de grade pentru a nu vinde aproape nimic. Ei spun că, înainte ca bazarul să fie mutat, ve­neau „de sute de ori“ mai mulţi oameni. Aici, fără un drum de acces uşor, cu staţii de autobuz îndepărtate, se simt izolaţi. „Măcar de ne urcau sus, pe platoul de la Cetăţuia. Dar aici nu poate ajunge nimeni, trebuie să vii un kilometru pe jos, să treci pasajul, cine să vină aşa? Pentru cine este bazarul? Pentru oamenii fără venituri prea mari. Veneau în Podu Roş bătrânii, care, chiar dacă mergeau greu, veneau pas cu pas cu toiagul. Aici nu ajung decât cei care au maşină“, povesteşte Vali, care are un stand în mijlocul târgului, cu ochelari.

Acesta spune că, dacă ar fi ştiut că va ajunge în situaţia în care este acum, nu ar fi ieşit în ’89 în stradă, când avea 19 ani. „Iar dacă lucrurile nu se redresează, când îmi termin de plătit creditele la bănci, plec în Ca­nada, şi nu mă uit înapoi“, spune bărbatul alergând spre tarabă, unde una dintre cele cinci-şase persoane care mai erau la târg s-a oprit să se uite la ochelarii expuşi acolo. 

Un grătar cu slănină înfiptă în băţ

Nu toţi au fost îndeajuns de curajoşi încât să înfrunte vântul. Jumătate dintre chioşcurile cu tablă albă au obloanele ferecate şi lacătul tras. Încercând să se încălzească, doi-trei co­mercianţi jucau fotbal cu o cutie de carton, alţii au încins o partidă de table pe un stand improvizat, în timp ce dintr-un colţ al complexului se ridica un fum negru. Pe un pat de cărbuni încinşi sfârâiau o mână de cartofi în coajă, în timp ce patru bărbaţi se încălzeau în jurul focului, unul dintre ei ţinând în mână o bucată de slănină înfiptă pe un băţ.

Pe rând, la fiecare câteva minute, un alt vânzător venea dinspre taraba sa să se încălzească lângă cărbuni. „Ce să facem, dacă vânzări nu sunt. Ieri a fost mai cald, dar a bătut un vânt de s-a făcut la fel de frig. Ne încălzim şi noi, şi Purcica“, spune unul dintre bărbaţi, arătând spre câinele lăţos şi mare care dădea târcoale bucăţii de slănină.

Cu gândul la tarabele în­călzite din alte complexe comerciale din Iaşi şi cu cele pe care şi le puteau încălzi dar le-au lăsat în urmă în Podu Roş, oamenii au înfruntat vântul până pe la ora 14.00, când s-au urcat în maşini şi au plecat spre casă.