Caută 
3 MIN
* Mai multe zone ale ţării au fost inundate, s-a decretat cod roşu, mii de români au rămas izolaţi; nimic nou, la urma urmei: nu e prima dată şi nu va fi nici ultima, fiindcă, în acest mileniu, e puţin probabil să se rezolve problemele cu digurile şi cu alte elemente care fac românului viaţa mai uscată la vreme de inundaţie. Apa este elementul vieţii, pentru om, alături de om. Medicamentele fac bine, luate conform prescripţiei; când se depăşeşte doza, medicamentele nu mai fac bine, ci dimpotrivă. Cu apa e cam la fel: când se depăşeşte un anumit nivel (la nivelul de alarmare ne referim), nu-i mai satisface nici măcar pe cei din Sahel, care suferă de secetă, ci îi îneacă (bănuim că localnicii din zonele deşertice nu ştiu să înoate, că, dacă ar exista vreun bazin, l-ar goli toţi, dintr-o sorbire!)…
* După ploaie nu vine mereu soare, ca în textele unor şlagăre din muzica uşoară, ci inundaţie. Românii sunt mamifere adaptate tuturor condiţiilor de mediu, ei s-ar simţi bine până şi într-un vulcan, dacă ar avea mici, să-i facă în lavă; pe partea cu inundaţiile, ar fi normal să aibă, acum, solzi, aripioare şi branhii. Nici apele nu vin de ieri, de azi, de când cu reporterii speciali, care transmit în direct din bulboană: viitura a fost soră cu românul de-a lungul existenţei sale milenare. Mărturie stă şi o veche cronică pe pergament: "Măritu voevodu, mahmurulu, auzit-a în somnu groaznicu vuet şi pre stolnicul Novac întrebatu-l-a "Au ce e asta, stolnice?". "S-a spartu digulu, vin puhoaiele, năvală!". Voevodu luă paloşulu şi spus-a: "Otrăviţi fântânile!", apoi la loculu culcatu-s-a"…
* Ne aflăm în vâltoarea cotidianului şi a apelor care se retrag printre, pe sub, prin şi chiar peste casele unei localităţi rurale româneşti medii. De când râul şi-a ieşit din matcă, pe umerii locuitorilor apasă şi mai multe probleme; despre ele stăm de vorbă cu primarul, care înoată alături de noi:
– Îmi pare rău de ce s-a întîmplat, că aţi pierdut totul sau aproape.
– Dacă regretaţi, treaba matale. Aşa a regretat şi doi băieţi de la televiziune, care filma şi a alunecat de pe mal, îi caută scafandrii. Eu mă bucur că am pierdut tot: acu’ o lună m-am asigurat, deci mai degrabă am câştigat, decît am pierdut…
– Nenorocirea unora, avantajul dumneavoastră, nu?
– Echilibrul din natură ne guvernează viaţa! Global, chiar comunal, dacă adunăm şi tragem linie, ieşim în avantaj. Adică, în sfârşit, e apă la fântână şi nu numai…
– Dacă e aşa, avem un model de urmat pentru toţi primarii din România…
– S-a realizat o promisiune din campanie, când am zis sătenilor că rezolv cu apa şi canalele. S-a rezolvat, să nu mai zică nimeni că apa-i scumpă sau că se taie: e gratis, de la Primărie! Întrebaţi oamenii dacă a plătit vreunul apa din curte! Avem şi canale, ca la Veneţia, am inaugurat ştrand, a dat şi la televizor despre el, unde a fost înainte cimitir. Investiţii minime, am fost economi cu bugetul. La iarnă, când îngheaţă, facem şi patinoar! Deocamdată, pe sezonul estival care vine, vrem să atragem turişti străini, să facă baie, să pescuiască…
– Aveţi soiuri rare de peşte, nu?
– Rare de tot: peştele-găină, peştele-purcel, peştele-oaie, chiar şi peştele-sătean! Ne dăm pe valuri cu bărcile, cu patul, cu masa, cu casa! Ne-am împuţinat, da, dar produsul brut pe comună e tot ăla, deci a crescut cel pe cap de locuitor. Asta este o realizare, nu?
Îți recomandăm
