Lupta pentru ciolan afumat, cal. I-a, fără os

* Până la urmă, treaba cu graţierea şi amnistia vine de la, eufemistic vorbind, ciolan. Mai exact, de la pofta lui Dragnea şi găştii sale să roadă tot ciolanul naţional, fără să păţească nimic. Ciolan, vorba vine: doar carne bună, că oasele, coarnele şi copitele ajung la electorat, să se bucure. Am vrut să mai lăsăm niţel politica asta, că numai rele face, şi să vedem dacă există carne pentru populaţie în acest context; iată de ce suntem azi într-o mică fabrică şi stăm de vorbă cu proprietarul, domnul Aurel Mezel:

– Bună ziua! Am înţeles că produsele dumneavoastră ajung şi în alte ţări, pe diverse mese ale Europei: aşa e?

– Da, a fost un caz, că nişte foşti angajaţi, înainte de a pleca la muncă în străinătate, au furat mezeluri din fabrică, să ducă la rudele lor.

– Dar exportaţi?

– Am exportat produse secundare.

– Ce produse secundare?

– Oase, copite, coarne! Făceam nasturi, artizanat, fluiere din os, care zic duios.

– Ce carne prelucraţi? Ce se taie în abator?

– Ce se taie în abator şi ce mai aduc furnizorii, tăiată. Despre ce se taie la noi pot fi aproape sigur; despre cealaltă pot doar să sper…

– Iar în abator ce se taie? Porci, vite, oi?

– Alaltăieri, un meşter şi-a tăiat un deget cu satârul, că a venit mahmur la muncă.

– Medicii i-au replantat degetul, nu? Că medicina modernă poate multe, aşa-i!

– Cu degetul încă nu ştim ce s-a întâmplat, sunt curios să aflu din ziar cine e fericitul la care va ajunge. Imediat după accident am avut o idee şi am anunţat că organizăm concurs cu premiu: "Într-unul din preparatele noastre se află un inel de aur! Fii chiar tu fericitul care îl găseşte!" sau cam aşa ceva…

– Furnizorii ce vă aduc, ce fel de carne?

– În funcţie de posibilităţi. Avem nişte parteneri ciobani, la o stână, aduc carne de oaie, de miel, berbec…

– În funcţie de ce comandaţi?

– În funcţie de ce înhaţă lupul sau ursul. Dacă prinde oi, primim ce rămâne din ele. La fel, dacă jivina hărtăneşte un miel, berbec sau măgar de la stână…

– Aţi primit carne de măgar?

– Aia am primit-o, dar am refuzat de multe ori ce-au adus, că avem omul nostru la stână, sub acoperire, care ne sună: "Şefu’, aveţi grijă cu marfa, lupii au omorât doi dulăi!" sau mai rău, "Fiţi atenţi, că ursul a mâncat, ieri, un ciobănaş".

– A fost, mai demult, un scandal cu carnea de cal, poate că mai ţineţi minte…

– Pentru liniştea cititorilor vă spun că nu prelucrăm cal.

– Nici aşa, un căluţ micuţ?

– Vreţi să ziceţi un ponel?

– Un ce?

– Un ponel!

– Poate vreţi să spuneţi ponei!

– Ponei e la plural, la singular vine ponel. E ca la un ardel, doi ardei!

– În fine… Deci nu prelucraţi aşa ceva!

– Sperăm. Niciodată nu se ştie ce poate găsi omul într-un semipreparat! Bunica mea a găsit în parizer o piuliţă mare şi şi-a spart proteza în ea!

– Ce preparate oferiţi beneficiarilor? Mici aveţi?

– Mici avem salariile, că n-au mai intrat bani în cont de când s-a supărat pe noi un beneficiar şi a returnat marfa…

– Ce fel de marfă?

– Pe lângă afacerea cu carnea de animal mort mai avem una, trafic de carne vie, proaspătă. Agenţie de turism şi impresariat artistic. Deci, ni s-a plâns beneficiarul că i-am trimis carne vie bătrână…