Mii de părinţi din Iaşi se tem să anunţe Protecţia Copilului când pleacă peste hotare

Din scriptele oficiale ale instituţiilor ieşene au „dispărut“ 7.800 de copii. Legea impune părinţilor care pleacă la muncă în străinătate să înştiinţeze serviciile de asistenţă locală, pentru ca acestea să includă copilul într-un program de monitorizare. Acesta ar urma să asigure preîntâmpinarea eventualelor probleme provocate de ab­senţa părinţilor.

„Legea im­pune obligaţia serviciilor locale de a ne transmite trimestrial si­tuaţia copiilor care au părinţi în străinătate, noi urmând să facem centralizarea şi raportarea la nivelul central. Obligaţia există, dar nu toate comunele rapor­tea­ză. Din păcate, nu avem o pâr­ghie legală pentru a forţa aplicarea reglementărilor. Pe de altă parte, la nivel de comună de re­gulă se cunosc cazurile speciale. Fiecare se ştie cu fiecare şi se află când pleacă cineva în străi­nătate şi ce fac copiii. Problema apare la municipiu şi oraşe, unde situaţia este mult mai greu de gestionat. Sistemul de monitorizare este deficitar. Modul de raportare ar trebui stabilit foarte clar, cine transmite, către cine şi cum“, a declarat şeful Direcţiei Generale de Asistenţă Socială (DGASPC), Florin Ion.

Conform statisticilor DGASPC, 892 de copii din judeţ au ambii părinţi plecaţi la muncă în stră­inătate. Un număr de 483 de copii se aflau în grija unui singur pă­rinte, acesta fiind plecat la muncă. Practic, 1.375 de copii sunt lăsaţi în grija exclusivă a bunicilor sau altor rude. În cazul altor 2.337 de copii a plecat doar unul dintre părinţi.

Una dintre localităţile în care sunt foarte mulţi copii cu părinţi plecaţi este comuna Ţibăneşti, unde 94 de copii nu mai au niciun părinte alături, iar în cazul altor 114, unul dintre părinţi este plecat. Cifrele sunt mai mari până şi decât cele din municipiul Iaşi, unde oficial doar 131 de copii au unul sau ambii părinţi plecaţi. Şefa Direcţiei de Asistenţă Comunitară, Mihaela Munteanu, a admis faptul că cifrele de care dispune sunt incomplete. Pe parcursul anului trecut, au fost înre­gistrate doar 45 de cazuri în care cel puţin unul din părinţi a plecat la muncă în străinătate, iar de la începutul acestui an au fost semnalate doar trei astfel de cazuri. „Evident, nu-i cunoaştem pe toţi. De multe ori, aflăm de copiii cu părinţi plecaţi atunci când este nevoie de anumite prestaţii sociale. De regulă, sunt lăsaţi în grija unei rude şi atât“, a spus Munteanu.

Monitorizarea IŞJ arată altceva

Cifrele oficiale sunt practic la o treime din dimensiunea reală a fenomenului. Inspectoratul Şcolar Judeţean derulează în ultimii ani un program de monitorizare a copiilor, profesorii şi învăţătorii fiind îndrumaţi să semnaleze aceste cazuri. „Fenomenul a fost maxim în perioada 2006-2010, când s-a plecat masiv la muncă în străinătate. Pentru noi este o problemă reală, pentru că, în lipsa autorităţii parentale, copiii se pot afla în situaţii de pericol, de abandon şcolar sau altele ase­menea. În ultimii ani, fenomenul s-a mai redus, pentru că părinţii se confruntă şi în străinătate cu şomajul, aşa că au început să se mai întoarcă. Dar există, în continuare, la un nivel foarte înalt“, a apreciat inspectorul-şef al IŞJ, Camelia Gavrilă.

Monitorizarea realizată de IŞJ prin intermediul diriginţilor şi învăţătorilor men­ţionează, la nivelul anului trecut, 11.496 de copii cu părinţi plecaţi în străinătate. În cazul a 4.795 de copii a plecat la muncă mama, în cazul altor 5.075 de copii a plecat tatăl, iar 1.626 de copii au rămas fără ambii părinţi. Doar în cazul a 127 de copii au fost stabilite de către DGASPC mă­suri speciale de protecţie, ma­joritatea copiilor rămaşi singuri fiind încredinţaţi oficial unei rude din familia extinsă sau unui asistent maternal. Pentru 39 de copii, singura soluţie găsită a fost in­ternarea într-un centru de plasament. Conform legii, monito­rizarea copiilor rămaşi în grija rudelor este supervizată de către Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială. Aceasta nu a derulat anul trecut nicio ope­raţiune de control specifică.

„Noi putem sancţiona doar dacă suntem sesizaţi. Anul trecut, nu am primit nicio sesizare. Altfel, în­seamnă să căutăm acul în carul cu fân. În principiu, DGASPC şi serviciile locale au fost acreditate pentru prestări sociale tocmai pentru astfel de situaţii“, a spus directorul AJPIS, Costel Grojdea.