Minciuni neruşinate

Îl ştiţi pe Şova. Dan Şova. Fostul ministru delegat pentru Proiecte de Infrastructură de Interes Naţional şi Investiţii Străine. Adică al Marilor Proiecte, cum îl alinta fostul său coleg de facultate Victor Ponta. Dragnea l-ar numi ”ţuţăr” dacă ar fi în tabăra lui Iohannis. Timp de un an şi jumătate, cât a deţinut acest portofoliu, Şova n-a făcut nici măcar un mic proiect. A făcut în schimb mari promisiuni, toate în numele şefului său de partid – care, deşi prim-ministru acum, nu poate candida la Preşedinţie înşirând gogoşi. La fel, şi ceilalţi candidaţi promit doar schimbări la nivel naţional, la nivel de sistem, nu taxe mai mici şi pensii mai mari. Însă ei, spre deosebire de premierul candidat, nu au "ţuţări" şi nu deţin funcţii executive.

Cu un an în urmă, Dan Şova a fost într-o excursie de câteva zile în China de unde s-a întors cu o mulţime de baloane. Cu trei luni înainte, în iunie, fusese Victor Ponta. Puţin după asta, chinezii le-au întors vizita în cadrul unui Forum Economic şi Comercial China-Europa Centralăşi Est, organizat în noiembrie trecut la Bucureşti şi încheiat cu nenumărate proiecte de infrastructură ca şi date în folosinţă în comunicatele guvernamentale. Absolut nimic nu s-a pus în practică până acum. Dimpotrivă. Ministrul delegat pentru Energie chiar şi-a exprimat temerea, zilele trecute, ca nu cumva Enel să vândă distribuţia energiei electrice în Dobrogea unei firme din China.

Deunăzi, a fost din nou rândul premierului-candidat să-şi ia nevasta şi câţiva miniştri într-o altă excursie în China. Iarăşi s-a văzut puzderia perspectivelor de dezvoltare şi de investiţii, s-au revărsat mari proiecte şi trenuri de mare viteză peste România, iar la final s-au adus omagii faţă de politica luminoasă a Partidului Comunist Chinez.

Toate aceste plimbări costisitoare, fără vreun rezultat palpabil, s-au încheiat cu promisiuni una mai mare ca alta. Un film prost, reluat la nesfârşit, cu patos maxim în preajma alegerilor şi cu amnezie totală în rest. Metoda nu e nouă. Şi Relu Fenechiu a tot promis autostradă, şi-n 2004 (când a devenit deputat), şi în 2008, şi în 2012 (la fiecare reînnoire de mandat). Între timp, el a ajuns în altă parte, iar autostrada se regăseşte doar în scumpele studii de fezabilitate, reînnoite din doi în doi ani ca să umple buzunarele clienţilor politici.

Stratagema o aplică acum Ponta şi alţii din anturajul lui, care au schimbat proiectul răsuflat al autostrăzii cu unul şi mai strălucitor: trenul de mare viteză care va lega Chişinăul de Bucureşti via Iaşi. Există o scuză pentru asta: ce-ar fi alegerile fără promisiuni? Filmul ştiinţifico-fantastic pare de neconceput câtă vreme trenurile care traversează munţii pe singura rută peste Carpaţii Orientali, adică prin Vatra Dornei, abia se târâie cu 50 la oră. Să vii, totuşi, la Iaşi ca să promiţi o linie de mare viteză pe o rută deja saturată de alte mijloace de transport, ştiind că trenul Iaşi-Timişoara face 17 ore, miroase a bătaie de joc. Ar fi mai corect – indiferent cum te-ai numi, indiferent că eşti candidat sau "ţuţăr" – să explici că nu eşti în măsură să realizezi proiecte de anvergură, dar că pui în aplicare şi sprijini vizibil o strategie realistă a administraţiei locale (cea regională s-a uscat şi a căzut de mult) şi că roadele se vor vedea şi resimţi într-un anumit termen pe care îl şi fixezi cu o marjă de cel mult 2-3 luni. Ar fi un angajament de onoare faţă de cetăţeni, chit că te votează sau nu. Din nefericire, adevărul este o dovadă de respect care nu stă în caracterul oamenilor politici.