Nu vă lăsaţi păcăliţi

„Nu vă lăsaţi păcăliţi de România”, i-a transmis premierul Boiko Borisov noului preşedinte al Curţii Constituţionale a Bulgariei, Ţvetan Ţvetkov, pentru a-i tempera iniţiativele justiţiariste. Disputa a plecat de la cererea judecătorului către politicienii bulgari de a înfiinţa un organism similar DNA-ului românesc. Bulgarii, şi nu numai ei în partea asta de Europă, se uită de ceva vreme fascinaţi la impactul social şi politic pe care-l determină anchetele procurorilor români. Peste Prut, reţinerea la Bucureşti a lui Lucinschi jr., beizadeaua ex-preşedintelui moldovean, a produs o efuziune rar întâlnită şi o paradoxală concluzie unionistă : „Nu DNA trebuie să treacă Prutul, noi trebuie să-l trecem, revenind unde ne e locul”. Muntenegru îşi creează o Agenţie Anticorupţie, recunoscând Bucureştiului rolul de ghidaj al Balcanilor către UE şi NATO. Prin comparaţie, de câteva luni, altădată mult premiata Budapestă a ajuns să-i ofere, sub administraţia unui Viktor Orban certat cu Occidentul şi simpatizant al fărădelegii Kremlinului, un fel de azil politic nedeclarat deputatului UDMR Marko Atilla, pus şi el pe fugă de justiţia română pentru abuz în serviciu.

Privită din interior, România nu dovedeşte însă atât de multă determinare, fiind ea însăşi un câmp de bătălie, cu lupte câştigate sau pierdute pe muchie de cuţit, în asistenţa atentă a cancelariilor occidentale. O primă constatare de săptămâna trecută pare a fi reinstalarea apatiei civice. Manifestaţiile simbolice din câteva oraşe mari, în mare parte confiscate de diferite structuri de partid, după votul din Senat în cazul respingerii arestării lui Dan Şova, au fost interpretate ca un semnal al epuizării suportului popular. A fost suficient ca să reapară, precum ciupercile după ploaie, în decurs de numai o săptămână, iniţiative legislative scandaloase, de creare a unor breşe importante în eşafodajul anticorupţie.

Anecdotică este „cererea de reprimire” în Cameră a fostului premier Petre Roman, după ce i-a fost revocat statutul de parlamentar pentru incompatibilitate. Dar alţi nouă deputaţi colegi cred că au găsit o soluţie pentru a scăpa de conflictul de interese, propunând scoaterea din Codul Penal şi din legea ANI a prevederilor care interzic angajarea rudelor la cabinetele parlamentare. Tot ei vor să scoată sancţiunile pentru incompatibilitate: pot rămâne în funcţia de parlamentar, dacă au fost declaraţi incompatibili într-o altă funcţie. Este fix ceea ce lipsea fericirii generale, înaintea miruirii la vot.

Dar şi mai importantă este reactivarea senatorului Şerban Nicolae, uneori interpus al reţelei Cătălin Voicu, alteori de-a dreptul şofer al acestuia. El impută periodic parchetelor, presei şi Codului Penal fie prea multă putere, fie prea multe erori, fie abuzuri. La iniţiativa lui, după Paştele ortodox, urmează să fie discutate două propuneri la Codul de Procedură Penală: scoaterea arestului preventiv pentru acte de corupţie, cu care vrea să lovească eficienţa investigaţiilor DNA, şi, în al doilea rând, scutirea demnitarilor de portul cătuşelor. În acelaşi spirit, să ne amintim că, în 2014, neobositul Şerban Nicolae voia să-i trimită la puşcărie pe ziariştii care publică stenogramele parchetelor, expunând fapte de corupţie.

Tragicomic, acestei campanii i se alătură fostul preşedinte Traian Băsescu, într-o evidentă derivă politică, dar şi biografică, după ce justiţia a strâns laţul în jurul unor apropiaţi şi membri ai familiei. Într-o nouă intervenţie în apărarea Elenei Udrea, el acuză „guantanamizarea”  României, fiindcă procurorii ţin acuzaţii „la beci”. Apogeul săptămânii îl constituie revelaţia lui Radu Mazăre. „Am văzut declaraţiile lui Băsescu pe care nu pot să spun că nu le-am savurat. Vorbea cum vorbesc eu de 10 ani. Îl felicit! L-am văzut pe onor Băsescu că a trecut pe partea astălaltă, că începe să îi spună sistemului pe nume”.

Trecerea lui Traian Băsescu de partea „astălaltă” tinde să-i dea un pic dreptate spuselor premierului bulgar: „Nu vă lăsaţi păcăliţi!”. România rămâne o ţară plină de contradicţii, aflată în căutarea propriului echilibru, departe de consecvenţa dorită pentru fi un far călăuzitor al Balcanilor. Totuşi, succesele observate în România au creat un anumit orizont de aşteptare, un model de inspiraţie luat în calcul de o observatori ai societăţilor vecine. Mozaicul măruntelor popoare balcanice este legat civilizaţional de acelaşi set de abuzuri, reţete ale corupţiei şi ale traficului de influenţă, iar legea este făcută de sfânta şpagă, nefiind de mirare că soluţiile propuse şi reacţiile pot fi extrem de asemănătoare. În acest caz, formele de opoziţie şi de acţiune civică echivalează cu revoluţiile naţionale şi sociale ale secolului XIX. Justiţia, mai mult decât bunăstarea, a ajuns să reprezinte o cale de emancipare civică şi de afirmare a identităţii europene. Susţinerea campaniilor anticorupţie, presiunea pentru respectarea egalităţii în faţa legilor sunt noile deziderate ale unor generaţii conştiente că aceştia sunt paşii care permit realmente un salt istoric şi apropierea de lumea civilizată.