O acuzaţie extrem de gravă

Acuzaţiile lansate marţi la adresa Codruţei Kovesi de proaspătul(?) cuplu politic Ghiţă – Băsescu au lăsat opinia publică cu gura căscată. Ca dovadă, pe forumuri comentariile au început să curgă, timid, la mai bine de o oră după apariţia informaţiilor, iar Facebook-ul a tăcut nedumerit minute bune. Rar se întâmplă ca la un subiect serios pe teme politice să nu apară instantaneu zeci de "forumişti” sau de trolli care să-ţi explice instant cum trebuie să interpretezi ştirea. De data asta, n-a fost cazul. Mai bine de o oră, publicul exersat în dezbateri online a rămas buimac. A căutat informaţii complementare – dovadă traficul ridicat al unor site-uri "pe surse” -, sau au aşteptat reacţia Codruţei Kovesi ori detalii convingătoare din "dosar”. Detalii care până la ora când scriu acest material, lipsesc din mass-media. Dacă pentru publicul taliban al Antena 3/Romania TV, Kovesi e vinovată, iar pentru fanii înrăiţi ai DNA, Kovesi e sfântă, pentru unii dintre noi nelămuririle persistă.

Şi-a plagiat Codruţa Kovesi lucrarea de doctorat? Teoretic, e întrebarea cu cel mai uşor răspuns. Să dăm firul poveştii înapoi. Consiliul Naţional de Etică, invocat de Ghiţă, este un organism fără personalitate juridică împuternicit de premierul Ponta să verifice doctoratele imediat după ce s-a trezit cu acuzaţia de plagiat. Organismul a funcţionat din 2012 până în martie 2016 ca un instrument de albit "lucrările ştiinţifice” ale demnitarilor. Odată cu schimbarea legii de către Guvernul Cioloş, analiza lucrărilor a revenit Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU). Care Consiliu a înroşit cu carioca pe text tot ce înălbise până atunci CNE. Aşadar, aparent, e simplu. Lucrarea Codruţei Kovesi trebuie să ajungă pe masa CNATDCU. Dacă se dovedeşte că a plagiat, demisia.

Dar gravitatea acuzaţiilor lansate marţi nu rezidă atât în suspiciunile de plagiat, despre care la Antena 3 se vorbeşte din 2012. Impactul emoţional al „dezvăluirilor” e dat de detaliile prezentate de Băsescu privind presiunile exercitate de Kovesi, împreună cu adjunctul SRI Florian Coldea, pentru „albirea” dosarului. Cel mai dezarmant mi se pare următorul pasaj: „În 2016, Kovesi şi-a permis să ridice telefonul de convorbiri operative şi să sune la un demnitar român şi să-l ameninţe că dacă se reia cercetarea pe teza ei de doctorat va fi arestat".

Într-o ţară cu un stat de drept funcţional, o afirmaţie atât de gravă, rostită de un fost şef de stat, nu poate rămâne fără consecinţe juridice. Cineva trebuie să răspundă când astfel de vorbe ajung în eter. Din păcate, în comunicatul postat pe site-ul DNA, Kovesi nu răspunde la alegaţiile fostului preşedinte, amintind doar că „afirmaţiile defăimatoare ale persoanelor cercetate de DNA, de o vehemenţă fără precedent în acest an, au făcut obiectul sesizărilor înaintate CSM care a constatat că acestea aduc atingere prestigiului şi credibilităţii magistraţilor”. Nu e suficient. Pentru acuzaţii mai puţin grave, vezi dosarul Bercea Mondial – Antena3, şefa DNA a dat în judecată angajaţi ai trustului Intact. În acest caz, nu doar prejudiciul de imagine pe care-l suferă Kovesi e incomparabil mai mare, dar tot eşafodajul de încredere publică pe care s-a construit DNA se zgâlţăie din rădăcini. Codruţa Kovesi e obligată să-l acţioneze în instanţă pe Traian Băsescu, iar judecătorii să pună degetul pe vinovat. Dacă a minţit, fostul preşedinte trebuie să plătească scump momentul de iresponsabilitate. Dacă nu a minţit, e vai de noi.