O nouă hibridizare în fotbalul ieşean

Recent, preşedintele Consiliului de Administraţie al CSMS Iaşi, Leonida Antohi, a anunţat, într-o emisiune televizată că numele de Politehnica va reapărea în titulatura oficială a clubului, care va fi botezată, cât se poate de repede, CSMS Politehnica Iaşi, urmând ca ulterior să se facă demersurile, lungi, dar necesare, de a se recupera sigla, numele şi palmaresul FC Politehnica Iaşi, defunctă în 2012. Problema este destul de complicată şi plină de meandre şi nu are sensul să fie dezvoltată aici, însă cert este că la conducerea clubului din Dealul Copoului se încearcă a se veni în întâmpinarea mai multor suporteri ai echipei, care doresc renaşterea vechii lor pasiuni alb-albastre. Mai ales că iniţialele CSMS reprezintă o mai veche denumire a Politehnicii, cu care fotbalul ieşean a obţinut cea mai bună clasare în primul eşalon al fotbalului românesc din istorie, locul VI în 1965-1966. Singura diferenţă rezidă în iniţiala "M" care în vremea aceea însemna "Muncitoresc", iar acum este "Municipal".

Mult mai simplu s-a rezolvat problema în Timişoara, unde era şi acolo o "Politehnică" mai bogată în rezultate ca Iaşul, cu două locuri III în campionat şi două Cupe ale României, plus victorii în Cupele Europene cu Celtic Glasgow şi Real Madrid. Şi timişorenii care, conform tradiţiei, au inventat numele de alint "Poli" (pentru că Politehnici erau destule în fotbalul românesc), au trecut prin clipe grele, dar circumstanţele au fost altele faţă de Iaşi. Numele a fost târât în noroi de un obscur italian (considerat un timp, un Mesia al fotbalului bănăţean), apoi Marian Iancu a preluat o echipă din Bragadiru, a mutat-o la Timişoara şi, prin anumite manevre, a căpătat dreptul de a folosi numele tradiţional, dar n-a mai apucat din cauza propriilor probleme juridice. Oricum, Iancu a cedat autorităţilor locale numele şi palmaresul, iar echipa ACS Politehnica (clonată şi ea, de pe la Recaş) a devenit  recent vechea Politehnica. După cum se vede, Iaşul nu este nici pe departe singura echipă care a rezistat printr-o asociere bizară (Tricolorul Breaza în cazul nostru), dar situaţia este alta, deoarece fosta Politehnică şi-a dat duhul, iar recuperarea istoriei este un proces greoi şi îndelungat, mai ales că aceste însemne aparţin acum unui fost acţionar bucureştean al clubului.

Mult mai uşor s-a găsit soluţia hibridă CSMS Politehnica, ceva asemănător cu FC Steaua Bucureşti SA, denumire găsită în Bucureşti după binecunoscutele probleme ale Stelei becaliene cu Armata. Soluţia ieşeană, însă, nemulţumeşte o parte mai mare a suporterilor Politehnicii, mai mare în orice caz de (din ce în ce mai) puţinii fani exclusiviştii ai Politehnicii de altădată, care nu vor să audă de "hibridul", "avortonul" CSMS, adică "Tricolorul Breaza". Este vorba de o serie de suporteri care s-au împăcat, nu fără durere în suflete, cu decesul mult iubitei Politehnica, dar au adoptat CSMS ca reprezentantă a urbei, în lipsă de altceva. Pentru ei, asocierea CSMS – Poli este o blasfemie la adresa unei echipe moarte care a reprezentat, aşa cum a putut, "mândra cetate" a Iaşului în primul eşalon. Mai mult decât atât, o parte dintre aceşti suporteri n-ar accepta o nouă Politehnică chiar dacă un ieşean cu bani şi inimă ar răscumpăra denumirea mult îndrăgită.

Aceşti suporteri ataşaţi de trecut au dreptatea lor. Nu prea a fost glorios trecutul ăsta, dar este trecutul fotbalului ieşean, bun-rău, pentru care multe generaţii s-au bucurat ori s-au întristat timp de aproape 70 de ani. Numai că o vorbă românească spune că mortul de la groapă nu se mai întoarce şi, rămânând în acelaşi plan funest, dezgroparea morţilor nu este o soluţie de viitor. Cauzele decesului regretatei Politehnica se ştiu, se ştiu în mare parte şi vinovaţii şi poate odată şi odată ei vor plăti pentru asta. Însă întotdeauna contează mai mult ce "trebuie făcut" decât "ce trebuia făcut". Cu alte cuvinte, clădirea unei echipe la Iaşi care să depăşească performanţele predecesoarei înseamnă mai mult decât introducerea vechiului nume în titulatura noii echipe. O idee care s-a dorit să vină în întâmpinarea suporterilor, dar – după cum se vede – izbuteşte în prea mică măsură. 

Publicitate și alte recomandări video