Caută 
4 MIN
* În fiecare primăvară "pleacă oile la munte cu-n batal frumos în frunce", conform unui vechi şlagăr de factură ciobănească. Vă daţi seama că dacă doar ar pleca şi ar tot pleca, anual, fără să se mai şi întoarcă, zona montană ar fi mai mult decât aglomerată, turmele ar circula bară la bară şi, de la greutatea lor, munţii ar ceda şi s-ar transforma în câmpii, aşadar praful s-ar alege de transhumanţă şi de relieful bogat şi variat al patriei noastre. Pare evident că aceleaşi oi (minus un procent) trebuie să se şi întoarcă de la munte, pentru iernat. Această întoarcere, cu tot cu obiceiurile seculare aferente, a avut loc, prin anumite regiuni, în week-end, ieri şi alaltăieri, stârnind panică printre astronauţii de pe Staţia Spaţială Internaţională, care, văzând fumul grătarelor ridicat până în stratosferă, şi-au închipuit că o parte din Europa a luat foc. Am mai scris şi sâmbătă despre acest eveniment, însă azi avem informaţii suplimentare…
* Când e "Răvăşitul Oilor", ciobanii coborâţi în sate se spală după vara petrecută pe munte, îşi schimbă în fine şosetele sau obielele, apoi baciul îşi întinde cojocul pe iarbă şi aşteaptă prima oaie care se aşază pe el: dacă e neagră, vine o iarnă blândă; dacă pe cojoc se aşază o oaie albă, iarna va fi albă, cu zăpadă, mai ales în Crişana, Maramureş şi depresiuni, vorba prezentatorilor meteo de la televizor. Urmează un chef cu specific ciobănesc, în cinstea celor care, peste vară, au avut grijă de oile sătenilor, le-au apărat de lupi, le-au tuns, le-au muls, le-au şi mâncat, când a fost cazul etc. Am avut şi noi corespondenţi trimişi la faţa locului, deghizaţi în oi, să treacă neobservaţi; costumele lor au fost, evident, realiste: doi dintre ei au fost tunşi, iar al treilea a scăpat cu greu (şi cu fuga) de proţap, aşadar a putut să ne ofere amănunte:
* Din câte se pare, operaţiunea de ghicire a condiţiilor meteo pentru iarnă a atras un număr mare de spectatori, dornici să afle dacă trebuie să strângă deja fonduri pentru lemne ori facturi la încălzire sau pot să-şi bea banii, fiind o iarnă blândă ca un miel. După ce primul baci şi-a întins pe iarbă cojocul proaspăt dezbrăcat, toate vieţuitoarele din jur care n-au leşinat pe loc au luat-o la fugă; martorii oculari spun că mai rău decât atunci a fost doar când nişte ciobănaşi mai tineri, cu caş la gură (mâncaseră tartine) şi-au scos obielele şi le-au pus la zvântat într-un pom, căruia i s-au îngălbenit brusc toate frunzele.
* Al doilea baci şi-a întins pe iarbă cojocul de prezentare, proaspăt spălat şi dat cu parfum (Giorgio Armani); în clipa următoare pe el s-a oprit nu o oaie, ci o maşină mare, neagră, de lux, din care au coborât nişte politicieni locali amatori de băi de mulţime, veniţi să ia pulsul electoratului în vederea alegerilor din decembrie. Unul dintre politicieni s-a arătat încântat că a fost primit cu covor din blană. Participanţii care l-au văzut cum stătea aşa, ca prostul, au înţeles că va urma o iarnă grea. Al treilea baci şi-a întins la rândul său cojocul pe iarbă, într-un loc mai ferit: pe el s-a aşezat o oaie jumătate albă şi jumătate neagră, aşadar nimeni n-a izbutit să-şi dea seama dacă va fi sau nu zăpadă…
* Şi cel de-al patrulea baci şi-a întins cojocul pe jos, dar în aşteptarea oilor a aţipit niţel; când s-a trezit a găsit doar nişte căcăreze. L-a curăţat, l-a întins din nou şi a aţipit din nou; când s-a trezit a doua oară nu mai avea cojoc, i-l furase cineva. Al cincilea baci nu şi-a întins cojocul nicăieri, ci l-a vândut din prima clipă unor turişti britanici, amatori de artă populară românească. Pe cojocul celui de-al şaselea s-a aşezat nu o oaie, ci o căţea care a fătat şi care acum mârâie la oricine se apropie. Pe cojoacele următorilor cinci baci în ordinea de start s-au aşezat doar oi pline de scaieţi, murdare, cenuşii sau tunse la piele, iar pe cel al ultimului baci s-au aşezat nişte ciobănaşi, cu berile lângă ei, care au început să joace şeptică…
