Pe culmile cele mai înalte ale dezvoltării oraşului Iaşi

Cum arată Iaşul prin ochii unui cetăţean obişnuit? Un oraş subdezvoltat economic, cu salarii sub media pe ţară, cu un şomaj ridicat, cu un sistem bugetar supradimensionat şi un sector privat construit aproape exclusiv în complicitate cu statul. Un centru istoric fardat pe banii Bucureştiului (Palatul Culturii, Teatrul Naţional, Biblioteca Centrală), cârpit la supracost de Primărie ("pietonalele" Lăpuşneanu, Ştefan cel Mare) sau lăsat de izbelişte (strada Cuza Vodă). Cartiere urâte, cu o faună mai pestriţă decât faţadele vechilor blocuri comuniste (faună la propriu – câini, vaci, capre, cai, pisici, găini). Un transport în comun criminal, un trafic auto dat peste cap de comisioane cu şapte cifre, cel mai poluat aer din ţară şi un loc de parcare… „Un loc de parcare? Unde?” . Niciun eveniment cultural de anvergură, doar zeci de "şezători" pe bani publici cu artişti preferaţi de mai marii vremii. Un singur sportiv calificat la Olimpiadă, graţie unui wild-card, şi câteva echipe mediocre care folosesc o infrastructură sportivă din anii ’50. Spitale în care moartea se prelinge pe podea, şcoli dărăpănate – mai puţin cele cu conduse de membri PSD -, poliţie comunitară folosită în interes privat. Peste toate, o urbe care în loc să-şi propună o competiţie cu oraşe similare din Europa – Porto, Bonn, Arhus, Verona – s-a luat la trântă cu „sărăntocii” din Cluj-Napoca şi a pierdut lamentabil.

Cum arată Iaşul prin ochii unui consilier local care a încasat peste 35.000 de lei pentru două luări de cuvânt în patru ani de mandat. „Sunt patru ani, este o perioadă destul de lungă, timp în care oraşul nostru a devenit foarte, foarte frumos, şi mai frumos. Cei care ne vizitează ne aduc numai elogii. Sunt mândră de acest lucru pentru căşi noi am participat, în sensul cel mai bun al cuvântului. Mulţumesc colegilor din PSD care au avut încredere în mine şi care m-au susţinut pentru această funcţie. Mulţumesc domnului viceprimar Chirica care a luat cu mult curaj şi avânt ştafeta, şi a înălţat ştacheta, astfel încât suntem pe culmile cele mai înalte ale dezvoltării oraşului Iaşi”.

Din păcate, discursul Ericăi Rudnic nu poate primi în ziar o reacţie „în sensul cel mai bun al cuvântului”. Cu atât mai mult, cu cât mama domniei sale n-are nicio vină. Cu puţină lămâie greaţa trece, şi-acum judecăm la rece. Ce e revoltător la alocuţiunea doamnei nu e că vine din partea unui consilier local. Ce şochează e că acest cuvinte sunt rostite de un medic. Carevasăzică de un reprezentant al elitei locale. Or, dacă recitim discursul în această cheie, identificăm mai toate cauzele înapoierii Iaşului în ultimii 26 de ani. Avem o elită ruptă de lumea civilizată, puternic ancorată în „epoca de aur”, cu limbaj de lemn, dar cu limba catifelată. O elită politizată, care a trăit o viaţă pe spinarea statului, şi acum predă cu „mult curaj şi avânt ştafeta” noii elite locale – odrasle şi nepoţi. O elită lipsită prolecultistă, lipsită de eleganţă şi ahtiată după „elogii” provinciale. Aş îndrăzni să spun şi o elită profund coruptă, dar mai aştept puţin. În orice caz, am o vagă senzaţie că anchetele lui Cătălin Tolontan nu i-au căzut bine Ericăi Rudnic, medic primar la "Boli Infecţioase".