Piatra Neamţ, un parc al Iaşului

Tributari orgoliilor mărunte şi intereselor de gaşcă, politicienii locali nu văd pădurea din cauza copacilor. În anii ’90, fobia lor purta numele Hrebenciuc. Dezbaterea, care acum pare rizibilă, suna cam aşa: “De ce băcăuanul Hrebenciuc modernizează drumul european spre Bucureşti, iar ieşeanul Solcanu cumpără tablouri?” Mai târziu, pe măsură ce în regiune îşi făceau loc timid unele investiţii, temerile s-au amplificat. Iaşul devenise un judeţ sub asediu, atacat din toate direcţiile. De ce stadion la Piatra Neamţ şi nu la Iaşi? De ce guvernul finanţează aeroportul din Bacău şi nu pe al nostru? De ce autostrada să treacă munţii pe la Suceava? De ce parc de distracţii la Botoşani? Tot felul de gelozii provinciale, uitând că în era globalizării, întreaga regiune a Moldovei nu e decât o metropolă de dimensiuni reduse.

În ultima vreme, Iaşul şi-a turat motoarele (universităţile) şi a devenit, în mod natural, principalul centru economic regional. În paralel, partidele s-au mai primenit, şi “dinozaurii” au fost înlocuiţi cu lideri mai tineri, dintr-un alt aluat. Ba bine că nu. De vreo două-trei zile, primarul Mihai Chirica tremură de nervi că şedinţa comună de Guvern cu Republica Moldova se va desfăşura la Piatra Neamţ. Au căzut în păcatul îngâmfării şi liberalii. Deputatul Marius Bodea a lansat o petiţie online pentru ca şedinţa să se desfăşoare în dulcele târg şi un “apel de solidaritate împotriva batjocuririi istoriei Iaşului”. Poftim? S-a simţit cineva batjocurit? Piatra Neamţ e un orăşel dichisit, la poalele munţilor, un loc de promenadă în weekend pentru foarte mulţi ieşeni. În timp, va deveni un parc natural al Iaşului şi judeţelor limitrofe. Să zicem mersi că Dragnea n-a propus ca şedinţa să aibă loc la Alexandria. Altfel, ca ieşean m-am simţit profund batjocorit când  Ministerul Transporturilor a bugetat investiţii de 0 lei în acest an pentru judeţele Neamţ şi Vaslui, respectiv, 0,06 milioane lei pentru Botoşani. Cei care mă reprezintă au tăcut mâlc, ba unii au zâmbit satisfăcuţi. Capra vecinului.

Şi, până la urmă, ce-a făcut concret în ultimii ani Iaşul pentru Republica Moldova ca să găzduiască o şedinţă comună de Guvern? Puţin spre nimic. În loc să se dea de ceasul morţii pentru o banală întâlnire între miniştri, poate că ar fi mai indicat ca Primăria, în parteneriat cu Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", să finanţeze o catedră dedicată problematicii “moldoveneşti”. Există riscul ca, peste nişte ani, când dezbaterea privind unirea cu Republica Moldova va fi repusă pe masă, expertiza în domeniu să vină tot de la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj sau Universitatea de Vest din Timişoara. Altfel, domnul Chirica a fost unul din artizanii strategiei “Iaşi – Capitală Culturală Europeană 2021”. Dacă ne amintim bine, unul dintre pilonii centrali ai strategiei era cooptarea Chişinăului în draftul de proiecte. S-a mai mişcat ceva în direcţia asta? Sau, gata, n-am prins finala, aruncăm totul la coş? Şi-o luăm de la zero în 2022.

Cât timp va fi cel mai mare centru universitar al Moldovei, Iaşul va rămâne principalul centru de dezvoltare al regiunii. Ar fi cazul ca politicienii locali să înţeleagă asta. Să lase patriotismul local pe seama competiţiilor sportive, să treacă graniţele judeţului şi să privească tabloul complet. Le place sau nu, pe umerii lor cade responsabilitatea dezvoltării întregii regiuni. Ei trebuie să-şi convingă colegii din alte judeţe că avem nevoie de autostradă, ei trebuie să-şi apere vecinii nedreptăţiţi de Bucureşti, ei trebuie să aibă iniţiativa unor parteneriate care să unească Milcovul de Bucovina.