PIN Map (I)

Avantajul marelui oraş est-european contemporan e că, odată cu deschiderea economiilor naţionale către economia globală, beneficiază de o nouă sursă de dezvoltare, oraşul inserându-se într-o manieră directă în complicata reţea globală dominată de marile metropole ale lumii. Această sursă a dezvoltării urbane dublează sursa teritorială, alimentată de relaţia marelui oraş cu vecinătatea regională. Într-o atare situaţie, oraşul regional care beneficiază de o bună guvernanţă atât locală, cât şi naţională şi care are elite economice, sociale şi culturale responsabile, poate evolua către statutul de metropolă regională, categorie urbană capabilă să insereze eficient regiunea la nivel global. 

Din această perspectivă, oraşele secundare ale estului UE se bucură de câteva favorabilităţi în raport cu cele situate pe palierele ierarhice inferioare. Fiind centrele unor structuri teritoriale regionale şi având o mare capacitate de a produce forţă de muncă înalt calificată şi de a reţine elitele; acestea au acumulat în evoluţia lor recentă, funcţii, care altădată erau specifice doar metropolei naţionale, devenind huburi aeronautice capabile să conecteze regiunile la fluxurile internaţionale sau centre ale industriilor creative sau IT&C, curtate de marile companii multinaţionale.

Există indicatori cu o mare putere de discriminare a calităţii de oraş regional în dezvoltare, indicatori utili din perspectiva localizării sau relocalizării unor activităţi de către companiile globale.Un astfel de indicator e stocul de birouri – adesea ignorat, din păcate, de statisticile naţionale, astfel încât a construi o bază de date şi a o completa reprezintă o adevărată provocare. Sursele statistice sunt diverse: de la datele furnizate de companiile globale (JLL sau Colliers), la articolele din media economică sau bazele de date ale unor echipe de cercetare – Cuguat-TIGRIS (Departamentul de Geografie a Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi) şi ale unor firme, precum Extind SRL din Iaşi, din care cauză sunt greu de armonizat şi, mai ales, de sincronizat, când se doreşte o abordare contextuală a unui oraş sau altul. Stocul de birouri, dacă e coroborat cu alţi indicatori, poate să ne ofere o imagine clară a evoluţiei pe timp scurt a economiei unui mare centru urban. Nu mă refer neapărat la indicatorii asociaţi, precum chiria pe metru pătrat, spaţiile aflate în construcţie sau cele neocupate încă, ci la indicatori, pe care i-aş cataloga ca fiind „mai” geografici, din alte domenii la fel de importante în economia unui loc – accesibilitatea aeronautică, terestră sau, de ce nu, nodalitatea în reţelele de transport. Un trend pozitiv înseamnă premisele unei dezvoltări organice, durabile şi fără sincope a economiei urbane.

Care e stocul de birouri din Iaşi? Statistica la care ne raportăm cel mai adesea, cea realizată de John Lang LaSalle (JLL) în 2013, relevă peste 140 de mii metri pătraţi de birouri pentru Iaşi. Această cifră situa Iaşul pe primul loc între oraşele secundare ale Românei la acel moment, dar între timp, datorită ritmului susţinut de construcţie a clădirilor de birouri şi a unor reconvertiri a unor spaţii de producţie în birouri, Cluj Napoca a devenit oraşul cu stocul cel mai mare între oraşele secundare, iar Iaşul a glisat pe locul al II-lea.

160 de mii metri pătraţi (în 2015) sau 180 de mii (în 2016) sunt alte cifre vehiculate în articolele din media economică pentru stocul de birouri ieşean. Aceste date sunt obţinute, într-o manieră aproximativă, prin agregarea noilor suprafeţe date în folosinţă la inventarul realizat de JLL. Datorită acestei incertitudini statistice, Dan Zaharia – Senior Leasing Consultant la Extind şi persoană extrem de implicată în noua economie a Iaşului – a iniţiat proiectul PIN Map, care are ca reper principal inventarierea spaţiilor de birouri, dar nu numai atât. Pagina proiectului releva faptul că PIN map nu va fi doar o simplă hartă a birourilor moderne din Iasi, ci “va conţine şi iniţiativele care contează pentru industria IT & Outsourcing (aeroport, start-up hub-uri, săli de conferinţă, staţii de încărcare maşini electrice etc.), precum şi locaţiile viitoarelor proiecte de clădiri verzi de birouri”.

Datele statistice preliminare ne furnizează deja o surpriză. Stocul de birouri din Iaşi e mai mare decât cifrele vehiculate. Inventarul realizat până acum poate fi cuprins într-un interval generos – 205 şi 230 de mii de metri pătraţi. Această incertitudine are două surse: neconfirmarea încă de către toţi proprietarii de clădiri de birouri a suprafeţei estimate, dar şi inerentelor dificultăţi de înregistrare. Câteva chestiuni alimentează dificultatea înregistrării, dintre care aş aminti aici faptul că neo-toponimia impune alte denumiri decât cele oficiale (cazul clasic e cel al clădirii Comodo, de fapt – Şandru Office Building) şi numărul mare de clădiri de birouri de talie redusă, deseori sub 1500 mp., care au fost ignorate de statisticile de până acum.

Unde se află Iaşul în ierarhia oraşelor secundare ale celorlalte state din estul UE sau ce relevă cartografierea datelor obţinute până acum? Vom afla săpămâna viitoare. 

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi