Plimbări contra statului pe acoperişul închisorii

Şirul protestelor împotriva statului continuă. Este cazul revoltei deţinuţilor dintr-un sfert din penitenciarele României, urmare a campaniei de incitare şi manipulare desfăşurate de televiziuni. Fireşte, puţini deţinuţi îşi aduc aminte de faima mogulului Antenelor Dan Voiculescu, foarte puţini ştiu cine e Maricel Păcurariu de la Realitatea TV, dar cauza puşcăriaşilor este comună: cum să ajungă în libertate. Voiculescu n-a reuşit să împiedice condamnarea sa diabolizând DNA şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, mituind judecători sau terfelindu-i prin campanii de presă, iar acum îşi face aliaţi printre zecile de mii de puşcăriaşi care aspiră, ca şi el, la o eliberare cât mai rapidă.

La o altă scară, ceea ce vedem în penitenciare este doar o altă formă a marşului organizat în jurul Palatului Cotroceni la care jurnaliştii Intact şi-au chemat susţinătorii pe 10 august 2014, la două zile după decizia instanţei de condamnare a lui Voiculescu la 10 ani de închisoare în dosarul ICA şi de confiscare a sediului postului tv Antena 3.

Atunci, la „plimbările împotriva statului” masa de manevră erau spălaţii pe creier şi publicul captiv al televiziunii. În vara lui 2016, Băsescu nu mai este preşedinte, dar justiţia a rămas nesperat de dârză şi încă nu dă semne de timiditate. Atunci existau scandări despre „libertatea presei” , acum aproape aceiaşi ziarişti vorbesc despre drepturile omului, abuzurile şi condiţiile inumane din puşcării. Fac ceea ce ştiu mai bine: deturnarea înţelesului unor drepturi democratice în slujba unor interese contrare statului de drept.

De când ministrul Justiţiei a modificat prin ordonanţă de urgenţă posibilitatea reducerii pedepsei în funcţie de cărţile scrise în închisoare, Dan Voiculescu a înţeles că oasele-i pot putrezi, la propriu, la răcoare. Omul se află la o anumită vârstă, spera să iasă anticipat în libertatare, cu cele peste zece „lucrări ştiinţifice”, dar ele s-au dovedit scrise fix degeaba. I-a mai rămas ideea unei amnistii, în care să fie şi el prins, ca din întâmplare, proiect promovat prin ONG-urile pe care le patronează.

Evident, şi-a dat cu firma în cap. Oricât ar fi de abil ambalate revoltele din puşcării şi situaţia deţinuţilor, oricine sesizează că mogulii deţinuţi şi-au sincronizat campaniile de sensibilizare. Pe puţine subiecte, opinia publică este în principiu atât de vehementă precum cel împotriva amnistiei ori graţierii. Departe de a sensibiliza, spectacolul deţinuţilor de pe acoperişurile penitenciarelor a speriat publicul fidel televiziunilor, dar readuce totodată aminte de potenţialul turbulent şi incitator pe care canale mass media îl desfăşoară constant împotriva unor instituţii. În acelaşi registru, ceea ce încearcă acum puşcăriaşii prin închisori fac şi parlamentarii când mai scot pe nepusă masă un proiect ce amputează legislaţia anticorupţie. Este doar o formă prin care hoţia caută să scape nepenalizată.