Poveste de pe o insulă pierdută în ocean

* Prea puţin ne-am mai uitat la televizor în ultimele zile însorite, de vară îmblânzită de venirea toamnei şi vopsită în culori mai calme. Nu ne-a interesat nimic, nici măcar pe partea evenimentelor din Est: dacă e să dea careva cu bomba, nu poate fi vreme mai plăcută pentru a trece pe lumea cealaltă decât asta. Mai bine să vă spunem o poveste cu tâlc (tâlc, nu talc):

* A fost odată, ca niciodată, mai demult sau chiar mai recent, cu puţine decenii în urmă, o insuliţă pierdută undeva, în imensitatea oceanului. La început fusese legată de ţărm, de continent, printr-o limbă de pământ, dar o erupţie vulcanică a zguduit-o din temelii şi legătura s-a pierdut; despărţiţi de lume, băştinaşii au uitat că mai există şi altceva decât insula lor…

* În asemenea context, cu toţii erau convinşi că sunt singurii oameni, că în Univers e un singur şef de trib, cel mai bun (al lor), şi un singur vraci (tot cel mai bun), că muzicanţii lor, care bat în tigve goale şi zbiară, slăvind şeful de trib, sunt cei mai buni din lume, la fel ca măscăricii care fac tumbe, să-i înveselească pe cei din conducere. Aceştia (şeful de trib cu nevestele, vraciul şi alţi câţiva) aveau ascunse câteva cărţi vechi, cu poze, un vraf de reviste ilustrate şi alte obiecte aduse de valuri de pe un petrolier scufundat, dar nu scoteau o vorbă despre ele…

* Moneda naţională a insulei era scoica, având drept submultiplu ciobul şi drept multiplu cochilia de melc. O oaie era zece cochilii, o nevastă cam cinci (negociabil), nu era curs valutar, fiindcă pe lângă scoici şi cochilii nu exista altceva. Totuşi, nu prea aveai ce face pe insulă cu ele, oile erau puţine, purcei aveau doar şefii, iar portocale se aduceau doar de ziua naţională, când ieşea încăierare la cozi, băştinaşii fiind sătui de mâncat rădăcini, gângănii şi coji de copac, care erau din belşug, proaspete sau la borcan. Şi neveste se găseau, proaspete sau mai ofilite…

* Vulcanul a huruit şi a erupt din nou, iar lava a format o nouă potecă, lată, de la insulă la continent. Primii străini apăruţi (vulcanologi, exploratori, zoologi, un misionar şi câţiva reprezentanţi ai unor multinaţionale, veniţi să testeze piaţa) au fost confundaţi cu nişte zeităţi. După câteva zile, primii băştinaşi au trecut, cu emoţie, fâşia de pământ, ajungând în lume. Din primul magazin li s-a spus că nu se primesc scoici, nici cochilii, deci s-au întors pe insulă şi au adunat obiectele nefolositoare, diamante, perle, piei de inorog şi alte nimicuri, pe care le-au schimbat pe oglinjoare, mărgele din plastic, nasturi, blugi, vidocasetofoane, televizoare color, maşini vechi şi gumă…

* Băştinaşii ieşiţi în lume se minunau, iar vizitatorii din lume, veniţi pe insulă, se minunau la rândul lor. Ei au adus ultimele cuceriri ale civilizaţiei, mai ales magazine, dar şi filme, muzică, televiziuni: localnicii au aflat că în restul lumii există chestii mai bune ca ale lor, de pe insulă; totuşi, cei mai mulţi nu înţelegeau limbi străine, se simţeau depăşiţi, jucau table la umbră şi se plângeau că "Unde-s marii noştri cântăreţi şi actori?". În rest, se mai plângeau că "Am fost să mă angajez, dar mi-au spus că nu se caută cioplitori de statui ale zeului M’ Bula, nici prinzători de maimuţe: unde-i vremea când primeam toţi colibe, locuri de muncă şi salariu în cochilii? Legătură cu lumea ne-a trebuit?".

* Tot mai mulţi vârstnici deveneau nostalgici; tinerii plecaseră pe continent, să trăiască mai bine, cu excepţia celor rămaşi cu speranţa că se poate face să fie mai bine. În loc să se cultive, să înveţe ceva util, mulţi băştinaşi stăteau toată seara cu ochii în televizor şi se înrăiau ca nişte dragoni de Komodo (în latină, Varanus komodoensis). De situaţie profitau rudele fostului şef de trib şi ale vraciului, ajunşi în funcţii bănoase (nu în scoici sau cochilii). Am auzit că, în curând, pe insulă vor avea loc alegeri, iar băştinaşii se vor grăbi să voteze, pentru a primi în schimb câte o mărgică din plastic şi o găleată. Cei mai mulţi speră să primească iar, ca pe vremuri, colibe, scoici, cochilii şi locuri de muncă în fabricile şi uzinele de procesat părul de maimuţă.