Caută 
1 MIN
Noii bogaţi…
Umblând îngândurat cu treburi birocratice prin oraş, pe Sf. Lazăr privirea mi-a surprins un tip cu un tricou pe care scria mare, cu litere de-o şchioapă: BROKE IS THE NEW RICH! Inscripţia tricoloră (din păcate n-am ţinut minte culorile cuvintelor) m-a trezit (în mod ironic…) la realitate. Mda, haz de necaz întrucâtva traductibil după cum urmează: Faliţii-s noii bogaţi…
Loturi de dragoste…
Am mai primit eu strigăte africane de ajutor pe mail, ba chiar şi de la cunoscuţi am primit mailuri de prin Barcelona sau de aiurea, în care eram rugat să-i ajut cu ceva bani, asta în condiţiile în care ştiam sigur că cei în cauză nu se aflau nici la Barcelona, nici altundeva prin lume…
într-o zi de august, m-am trezit cu un mesaj pe Facebook de la Princess Toure! Deschid mesajul „prinţesei” Toure din Abidjan, trimis de pe mobil: „Salut, EU sunt Rita toure, cum sunt? Sper că eşti bine şi în perfectă stare de sănătate. Vă rugăm să M-AM dus prin profilul şi i-am citit-o şi au avut interesul, vă rugăm să daca nu te superi am va vrea să scrie-mi pe acest ID (ritatoure66@yahoo.com) sper sa aud vesti de la tine în curând, şi voi fi în aşteptare pentru mail deoarece am ceva FOARTE important să vă spun. Loturi de dragoste Rita.”
Mişto traducere, nu-i aşa? Făcută probabil de nea Gugăl. Loturile de dragoste corespunzând, desigur, unor „lots of love”, la rândul ei o exprimare niţel strâmbă, dar, desigur, extrem de uzuală ca încheiere de scrisoare, însemnând nu „multe iubiri”, ci „multă dragoste”…
Nu i-am scris, desigur, Alteţei Sale Regale de Tufiş Ivorian, dar am verificat traducerea, constatând că pe google-ul „meu” traducerea a ieşit niţel mai corectă, niţel mai… altfel:
„Bună ziua, eu sunt Rita Toure, ce mai faci? Sperăm că sunteţi bine şi în perfectă stare de sănătate. Vă rugăm m-am dus prin profilul dvs. şi am citit-o şi a luat interes în ea, vă rog, dacă nu te superi i se va dori să-mi scrie pe acest ID (ritatoure66@yahoo.com), sper sa aud de la tine în curând, şi voi fi de aşteptare pentru dvs. de mail, deoarece am ceva foarte important să-ţi spun. O mulţime de dragoste Rita.”
Să recunoaştem, totuşi, că prima traducere e mai mişto, mai originală – auzi, „o mulţime de dragoste”!
Ce n-au românii? Românii n-au…
Pe ProTV se promovează de zor noul sezon al emisiunii „Românii au talent”. Parte din promo sună aşa:
Andi Moisescu: Românii n-au trac!
Andra: Românii n-au inhibiţii!
Mihai Petre: Românii n-au limite!
Moment în care eu unul tresar: auzi, n-au limite!
N-au trac? Okay, e de bine, nu? N-au inhibiţii? De bine şi asta! Dar a nu avea limite e tare ambivalent, ca să nu zic: ambiguu! Sincer să fiu, eu unul m-aş cam feri (şi îndeobşte mă feresc, ori de câte ori am ocazia) de oameni fără limite!
Versuri parcă scrise de-un picat la bac
Poate l-aţi auzit, poate l-aţi remarcat: pseudo-hitul verii semnat de Vama lui Tudor Chirilă. Citez patru versuri parcă scrise de-un picat la bac: „Decât premiant în închisoare/ mai bine repetent… în drum spre mare” şi „Te-am înşelat, dar am circumstanţe/ am vrut să văd şi eu cum e să fii bărbat”.
Ocazie cu care constat că anul acesta n-a reuşit nimeni să vină pe piaţă cu un hit adevărat, pe care să-l fredonezi, să-l parafrazezi etc., aşa cum s-a întâmplat anul trecut cu „Vara eu nu dorm” – titlu pe care unii mai hâtrii l-au parafrazat anul trecut, când cu tămbălăul organizat de stat uselist dezorganizat, prin „vara eu nu votez”…
Apropo de tămbălău…
Prin presa nealiniată USL-ului, s-a constatat că fostul preşedinte interimar, încă preşedintele PNL şi co-preşedintele USL şi aspirantul la preşedinţie cu o ardoare care doare până şi prin rândurile PNL (de vreme ce catindatul e dispus să renunţe la prea multe, doar, doar s-o vedea cu acte-n regulă la Cotroceni), etern trecătorul Crin Antonescu e într-un continuu concediu de când a intrat Parlamentul în vacanţă. Nu c-ar fi de mirare lucrul acesta, dar aş avea şi eu o explicaţie pentru cei care au şi uitat de tâmbălăul de mai an: păi, domnu’ Crin tre’ să recupereze zilele de concediu de care nu s-a putut bucura vara trecută, pe când şi-a făcut-o cu mână lui de-a trebuit să facă câteva săptămâni bune pe preşedintele naţiei useliste pe la Cotroceni, nu?
Aşteptând trenul în restaurantul „Rapid” din Gara Sibiu
Vineri, 16 august 2013, am văzut o bucată de film pe Pro TV, în rolul principal era William H. Macy care-l juca pe Billy Porter, un comis-voiajor cu un handicap care cu greu îşi găsise o slujbă. Din când în când, Billy le spunea unor amici câte-un banc pe care-l culesese. Iată unul fain:
Un comis-voiajor trece pe lângă o fermă şi vede un porc cu un picior de lemn.
– Ce-i cu porcul ăsta cu picior de lemn?, îl întreabă pe fermier.
– Păi, să vezi, porcul ăsta e special. Ne-a salvat de la incendiu!
– Cum aşa?
– Păi, a izbucnit un incendiu în casă, iar porcul a intrat şi ne-a trezit şi astfel ne-a salvat!
– Okay, dar ce-i cu piciorul de lemn?
– Păi, ţi-am spus că-i special porcul ăsta. Uite, află c-a salvat-o şi pe fetiţa noastră care se juca în stradă şi a fost pe punctul de-a fi călcată de-un camion rămas fără frână. Porcul ăsta a fugit în stradă şi a salvat fetiţa!
– Uau, extraordinar, dar tot n-am înţeles ce-i cu piciorul de lemn!?
– Păi, ţi-am zis că ăsta-i un porc special, un aşa porc nu se mănâncă tot odată!
Incantanţie pe uliţă
Închei cu ce-am auzit la Amnaş de la un vânzător ambulant de harbuzi, omul anunţându-şi marfa după cum urmează, cu oareşce pauză după fiecare strigare:
– Lubeniţă, peepene, peepene!
– Lubeniţă, peepene, peepene!
– Lubeniţă, peepene, peepene!
Oare cum i-ar fi sunat incantaţia dacă ar fi fost să folosească şi sinonimul harbuz?
Michael Astner este poet, traducător şi publicist
Îți recomandăm
