Rechizite la îndemâna oricui

* E foarte posibil ca la ora la care citiţi textul ăsta să nu se audă om cu femeia lui, vorba aia, de atâta hărmălaie cauzată de sutele de clopoţei care sună simultan, pe voci diferite, anunţând începerea unui nou an de învăţământ. Bineînţeles, ne referim la şcolile româneşti care au avut fonduri măcar pentru achiziţionarea de clopoţei. Astăzi, toţi elevii nechiulangii merg la şcoală, să se întâlnească în curtea şcolilor cu colegii vechi şi noi şi să intre cu toţiii în sălile de clasă sau în diverse localuri aflate pe raza unităţilor de învăţământ, spre bucuria patronilor care mult au aşteptat momentul ăsta, cam de când aceiaşi clopoţei au sunat de vacanţă… Tot astăzi, părinţii află de la cadrele didactice ce mai trebuie pentru ca procesul de învăţare să meargă uns: în general, bani pentru fondul clasei şi rechizite noi, actualizate, corespunzătoare începutului de an şcolar 2015 – 2016. Am căutat să descoperim care ar fi cele mai avantajoase materiale didactice, de unde pot fi ele cumpărate sau cum se pot meşteri ele fără bătaie de cap şi costuri suplimentare. Am găsit cam următoarele:

* Pentru orele de zoologie, care vor pregăti încă de acum viitori specialişti, cadre didactice şi ornitologi, am găsit în comerţ, cam peste tot, setul "Sistemul osos al păsărilor de curte". Cel mai ieftin e în supermarket, la promoţie, în pungă, dar are pe deasupra un strat de carne – şi el extrem de util. Se ajunge la schelet printr-un proces de fierbere în oală, împreună cu vegetale studiate la orele de botanică: ţelina, morcovul, ceapa, pătrunjelul şi păstârnacul, tomata etc. După ce fierbe se pune şi borşul, se mai dă un clocot, se pun verdeţurile şi se drege. Poftă bună!

* Chimia e un obiect de studiu foarte important; fără chimişti nu se pot concepe multe procese tehnologice, iar fără truse de chimie elevii nu pot desluşi tainele acestei ştiinţe. Oricare tată cu simţ de răspundere va procura lesne setul "Micul chimist", în nici trei seri de umblat prin bufete împreună cu alţi neisprăviţi ca el. Substanţele (clorură de natriu, acid acetic, gliceride şamd.) se procură dintr-o dată, trăgând oliviera de pe masă şi ascunzând-o sub haină, iar recipientele din sticlă pentru laborator (50 ml, 100 ml, 250 ml, 500 ml, chiar şi cilindru gradat, dacă nu e atent băiatul de la bar, cel care preia comenzile ospătarilor şi toarnă în pahare) se bagă în buzunare (mai greu e cu halbele alea mari, cu mâner).

* Pentru orele de geometrie, dar şi pentru cele de geografie, unde se desenează hărţi, e nevoie de rigle. Cât mai multe, de diferite mărimi şi chiar de diferite forme, fiindcă un curs de apă (al Dunării, bunăoară) nu seamănă cu altul (al Amazonului, de pildă). Riglele se pot obţine din gardurile vecinilor, dar şi din parcurile publice, dacă nu-s poliţişti locali prin zonă, şi se pot ciopli frumos cu briceagul.

* În enunţurile multor probleme de la orele de fizică sunt pomenite corpuri (puncte materiale) care se deplasează în plan orizontal cu diverse viteze sau în spaţiu, pe verticală ori sub diverse unghiuri alfa. Primele (mari şi negre sau mai mici, cafenii şi mai sprintene) se pot captura noaptea din baie, de sub cadă sau chiuvetă, ori de sub aragaz, din bucătărie. Când nu sunt folosite se pot păstra în cutii, având grijă să fie hrănite cu resturi. Punctele materiale care sar sub unghiuri alfa se pot obţine şi ele repede, aducând în casă puii de maidanez de sub scara blocului sau examinând cu atenţie hăinuţele copiilor, în caz că tocmai au venit acasă după ce s-au jucat cu respectivii căţei – dar cu grijă, să nu sară pe voi. Vom reveni!