„Recviem pentru Est”, de Andrei Makine

Nevoia de a spune adevărul despre viaţa din acea epocă – despre orori, persecuţii şi deportări, despre manipularea maselor –, întâlnită de altfel şi în roman („Într-o zi, va trebui să putem spune adevărul…”), îl determină pe erou să se întoarcă în trecut, al său şi al străbunilor săi, şi să retrăiască experienţele dureroase ale celor care au luat parte la crearea istoriei. Prin intermediul a trei voci narative, a protagonistului, a tatălui şi a bunicului acestuia, romanul reuşeşte să acopere întreaga perioadă sovietică – Revoluţia, colectivizarea, al Doilea Război Mondial, conflictele din Lumea a Treia, finanţate de Uniunea Sovietică – şi să o demitizeze, opunând istoriei oficiale deformate o istorie individuală, alcătuită din trăiri autentice. Alternanţa planurilor temporale, a elementelor de autobiografie ficţională şi de roman de spionaj, stilul poetic şi muzicalitatea frazei dau naştere unei arhitecturi grandioase şi solemne, un recviem liric al acestei ere care alunecă încet-încet în uitare.

DESPRE AUTOR