Caută 
3 MIN
* Sfârşitul săptămânii trecute a răscolit o veche mare mizerie, eufemistic vorbind, de pe obrazul ţării: s-au împlinit 23 de ani de la mineriada din iunie 1990! Pe mai multe posturi am revăzut mai multe imagini de atunci, pe care le-am fi vrut uitate, dar care nu trebuie uitate. Un fel de "Să nu uiţi, Darie!", cu poporul român pe post de Darie, cel desculţ şi înfometat şi cu botniţă. De fapt, treaba cu botniţele puse ţăranilor de moşierii cei răi a fost o scorneală dar, prin primăvara anului 1990, era mult folosită în discursurile FSN, la modul că, dacă vor câştiga alegerile, partidele istorice (adică liberalii lui Câmpeanu, ţărăniştii lui Coposu şi social-democraţii lui Sergiu Cunescu) se vor pune cu biciul pe ţărani şi le vor monta botniţe pe feţe, să nu se atingă de strugurii moşierului…
* De atunci au trecut multe peturi goale pe gârlă: fesenistul Ion Iliescu, cel care le mulţumea minerilor pentru atitudinea lor civică, a ajuns preşedinte de onoare al social-democraţilor, fesenistul Petre Roman, care hulea partidele istorice, este, azi, parlamentar liberal, ţărănistul Ciorbea a ajuns la fel şi invitat la televiziunile lui Voiculescu (pe vremuri, Partidul Conservator se opunea liberalilor şi nu susţinea nici un candidat al acestora, somnoros sau nu) etc. Politica s-a schimbat şi s-a încurcat, de n-o mai poate descâlci nici naiba; singurul rămas fraier, desculţ şi cu salariul pe post de botniţă (că îl împiedică să mănânce struguri din supermarket) este poporul.
* Am manifestat şi noi atunci, în primăvara-vara lui 1990, în faţa Universităţii din Iaşi, în ceea ce ne făcea plăcere să numim "zonă liberă de comunism". Treceau pe lângă noi diverşi şi ne înjurau, ne acuzau că suntem plătiţi cu dolari de Coposu şi drogaţi de Raţiu ca să-l dăm jos "pe domnul Iliescu, care a stat cu pieptul gol în faţa teroriştilor, la Revoluţie" etc. La puţine zile după 20 mai, după alegerile din Duminica Orbului, o echipă de hăndrălăi înarmaţi cu bâte a readus comunismul înapoi în zona liberă… De atunci încoace, în 23 de ani, unii s-au mai schimbat, alţii au răposat, iar câţiva au rămas cu minţile la fel de înceţoşate; mulţi, din nefericire…
* Să trecem la chestii mai vesele, fără legătură cu cele de mai sus: cică a fost, la Bucureşti, un cros organizat de o revistă cu poze: cros împotriva sedentarismului, promovat de Mircea Badea şi Carmen Brumă. Ni se pare o idee perfectă; ideal ar fi să se organizeze asemenea crosuri câte şapte zile pe săptămână, 24 de ore pe zi: sedentarii care stau pe canapea şi se holbează la emisiunea lui Mircea Badea ar face mişcare, lucru bun pentru fizicul lor, iar Mircea Badea n-ar mai avea timp să-şi mai facă emisiunea, lucru bun pentru psihicul poporului. În plus, dacă pică într-o groapă (săpată, cu siguranţă, de Băsescu) şi îşi juleşte nasul, pentru câteva zile nu-şi mai pune nici poze pe blog.
* După cum ştim din istorie, perioada următoare va fi una bună pentru zootehnia românească, la modul că va creşte numărul de animale pe cap de locuitor. Logic, ne referim la rădaştele care vor zbura prin aerul înmiresmat cu parfum de tei şi se vor agăţa în părul celor care se vor plimba pe sub salcâmii japonezi. Şi ele sunt animale, că doar nu-s plante sau roci; pe lângă aceste jivine trebuie să luăm în calcul şi liliecii. Deci, un mic sfat pentru doamnele care ies seara, la plimbare, să testeze calitatea pavajului proaspăt: când auziţi în jur spunându-se "Atenţie, un liliac!", să nu vă repeziţi strigând "Unde? Unde? Vreau şi eu, că îmi place mirosul său la nebunie!". Căldură fericită în continuare!
