Sărbătoare sau serbare?

* Vara începe cu Ziua Copiilor; unii se gândesc deja că va fi un chef general, fiindcă fiecare e copilul cuiva, deci trebuie să dea ceva. Va fi, de fapt, o sărbătoare de care unii sărbătoriţi nu vor profita, fiind puşi să se comporte în feluri necopilăreşti. Nu ştim alţii cum sunt, dar când eram noi mici ne târau pe scenă, la serbări, să ne slăvim din glasuri cristaline copilăria fericită, apoi primeam după tabel un suc "Strugurel" (zis "Strepezel", că strepezea dinţii), o prăjitură cu cremă ca alifia şi o bomboană "Tosca", zisă "Trosca". Cei mai gălăgioşi primeam şi caramele, ca să ni se lipească dinţii şi să nu mai putem deschide gura.

* Serbările epocii păreau scoase din matriţă: fruntaşii clasei erau puşi să recite poezii cu partid, pace, patrie, cer senin (de lumină plin); ceilalţi nu scăpau de cor nici dacă aveau vocea în schimbare şi zbierau cocoşeşte. Pentru, de exemplu, 1 Iunie ori Ziua Şcolii, coriştii repetau în fiecare săptămână; erau ocazii de a ieşi cu colegii şi de a ne prosti împreună, aşadar la serbare uitam versurile, dar ne aminteam prosteala şi ne apuca râsul în cele mai solemne momente.

* Serbările de azi sunt cam la fel, doar matriţa s-a schimbat: aşa cum există site-uri unde cei lipsiţi de imaginaţie găsesc mesaje SMS pentru Paşti sau Crăciun, sunt şi site-uri de făcut serbări (de exemplu, la http://www.calificativ.ro/Serbari/Serbari-de-1-Iunie-sui1051 – primul care ne-a venit la mână) şi asta nu-i rău, că mai scapă de griji cadrele didactice. Problema e că tocmai pe copii, pe sărbătoriţi, nu-i întreabă nimeni dacă au chef de aşa ceva…

* Şi de 1 Iunie se cască prăpastia între generaţii; adulţii aleg daruri ca pentru ei, nu ca pentru cei mici: hăinuţe, cărţi, rechizite. Sunt deseori depăşiţi şi habar n-au cât de importante sunt altele pentru copiii lor: de unde să ştie o bunică binevoitoare la ce foloseşte un modern titirez de mână "fidget spinner" şi de unde să ştie un părinte mânat de bune intenţii ce tare e să furi maşini şi să calci pietonii în jocurile GTA?

* Că veni vorba de modă, am observat cu multe ocazii festive copii pe care părinţii ori bunicii i-au dus să fie pictaţi pe feţe la tarabe de face painting din târguri, parcuri sau locuri de joacă: aveau picturi cu feţe de pisicuţe, şoricei, zâne şi personaje îndrăgite din filmele pentru cei mici, dar nu păreau prea veseli, mai ales băieţeii de peste 10 ani. Ne mirăm că artiştii nu s-au adaptat la cerinţele vremii; din câte ştim noi, aceşti băieţei şi-ar dori picturi cu feţe de vampiri, zombi, monştri, alieni, predatori – îndrăgite personaje din filme horror sau SF. Ar fi mult mai cool, plus că aşa şi-ar putea speria părinţii şi bunicii, să-i convingă să nu le mai cumpere, de ziua lor, hăinuţe şi rechizite!