Sfaturi pentru concediu, de la specialişti

* Vineri am oferit deja din inimă sfaturi celor care vor să pregătească bagajele de plecat în concediu, pentru a face, astfel, o surpriză plăcută soţiei. Aşadar şi prin urmare, avem o continuare: vara sunt recomandate hainele deschise la culoare; asta nu înseamnă să băgaţi în valiză geaca albă, cu puf de pinguin, lăsând acasă tricourile gri… Deschidem aici o paranteză: se zice în popor că nu-s bune hainele în culori deschise, că se murdăresc repede. De fapt, şi hainele oricât de închise la culoare se murdăresc la fel de uşor, dar şmecheria e că pe ele nu se cunoaşte jegul. Vorba din popor trebuie tradusă prin "hainele deschise nu-s bune, se vede că le-am porcăit cu maioneză din şaorma şi muştar de la mici şi le-am înnegrit la guler; de-aia sunt mai bune cele gri, că nu se cunoaşte, aşadar par curate, că am dat şi cu parfum pe deasupra!".

* Data trecută am scris despre chestiile de pus pe cap, despre cele de pus la gât şi despre hainele din partea de sus a trupului. Sub hainele de sus se află, logic, cele de jos. Pantaloni, la bărbaţi, fuste şi pantaloni la doamne (rochiile intră în altă categorie; echivalentul lor masculin ar fi salopetele dintr-o bucată). Luaţi câte vă intră în valiză, că nu se ştie cum sunt câinii maidanezi pe unde mai ajungeţi! Dacă aflaţi că sunt mulţi şi răi, vă trebuie doar pantaloni lungi şi un foarfece cu care să le tăiaţi ulterior cracii zdrenţuiţi şi să-i transformaţi în scurţi. Chiar şi din pantalonii de la nuntă, din stofă groasă de lână, se pot face nişte bermude acceptabile! Sub hainele de jos (descrise mai sus) vin încălţările, despre care am pomenit în textul anterior: şi la munte şi la mare gheata e folositoare! Cu şosetele este mai simplu: nu-i nevoie să căraţi mai mult de o pereche, fiindcă sunt grele, plus că acolo unde mergeţi nu vă cunoaşte nimeni, ca să vă vorbească de rău după aia…

* Sfaturile astea sunt ideale ca să vadă doamna, când vine acasă, că măcar aţi avut acea intenţie frumoasă care contează. Oricum, când va veni şi va privi, îşi va pune mâinile în cap, apoi va întreba de ce aţi răsturnat în valize taman coşul cu rufe murdare. Şi de ce aţi pus lacătul cu cifru la geamantanul mare, înainte de a nota undeva cifrul şi de a alunga pisica dintre hainele din el (acum, că v-a spus, parcă-parcă auziţi un zgrepţănat stins dinăuntru). Eventual, vă va spune şi că îşi poate lua concediu de-abia pe la sfârşitul lui august…

* În ceea ce ne priveşte, noi am scris textul ăsta printre picături, fiindcă, în paralel, în timp ce scriam, chiar ne făceam bagajele de plecat cu ele într-un binemeritat (sperăm) concediu. Cu alte cuvinte, afară-i vară şi e bine şi, dacă toate au decurs cum se cuvine, la ora apariţiei acestui text ne aflăm deja departe, între un ţărm de mare şi o margine de piscină cu apă limpede ca a Ozanei cea frumos curgătoare, între un chioşculeţ cu bere şi sucuri reci cu umbreluţe şi altul cu gustări, între nişte arbori exotici mai prezentabili decât salcâmii japonezi, între soare (acoperit doar din când în când de paraşute trase cu şalupa) şi nisipul încins al plajei, între două puncte turistice cu magneţi de frigider, articole de plajă şi dulciuri tradiţionale etc. Iată de ce ne luăm o mică pauză de câteva zile, urmând să ne revedem sănătoşi, veseli şi vioi pe la început de iulie!