Caută 
1 MIN
Cu un subiect atacând subtil intoleranţa intrarasială dintr-o comunitate daneză de mici dimensiuni, Vânătoarea regizorului Thomas Vinterberg atrage publicul cinefil în anumite cinematografe prin drama unui personaj nedreptăţit, vânat şi rezistent. Prezenţă atipică în distribuţia locală, dat fiind caracterul puternic cultural şi moral al filmului, Jagten a câştigat premiul pentru cel mai bun actor la ediţia de anul trecut a festivalului de la Cannes, prin persoana interpretului principal, Mads Mikkelsen.
Lucas trăieşte o viaţă relativ izolată într-o comunitate rurală din nordul continentului, o viaţă nelipsită, însă, de micile ei satisfacţii. În noiembrie, când apa e cât de cât rece, Lucas iese la ştioalnă cu băieţii, pe principiul primul care îngheaţă plăteşte berile. Lucrează ca educator la o grădiniţă din sat, plăcându-i copiii în mod deosebit. În acelaşi timp, se luptă să obţină custodia fiului său adolescent, cu a cărui mamă nu mai reuşeşte să comunice. Lucas e un om normal. Atmosfera de prietenie într-o comunitate restrânsă, în care familii de vârste apropiate, cu copii mici, se ajută reciproc, e stricată de relaţia dintre Lucas şi-o micuţă. Copil deosebit de sensibil şi imaginativ, Klara îl preferă pe Lucas pentru că Lucas are un câine care poate fi plimbat, şi pentru că Lucas locuieşte pe drum spre grădiniţă. E nevoie de o singură, insignifiantă supărare, pentru ca fetiţa să se simtă înşelată în iubirea inconştientă pe care i-o poartă. Asta, şi un incident casnic, în care fraţii ei în arată un fragment de pornografie. Copiii spun lucruri trăsnite. Supărată în dragoste pe domnul educator, micuţa se destăinuie fabulaţionist directoarei de grădiniţă, o madamă nevricoasă, asociindu-l pe Lucas cu imaginea pornografică pe care o văzuse de curând. Sub imperiul credinţei că cei mici spun întotdeauna adevărul, micuţa Klara este crezută pe cuvânt, iar psihologul adus pentru a proba profesional confesiunea ei şi, implicit, vinovăţia lui Lucas, o manipulează subtil în a-şi confirma fabulaţia.
În film, situaţia e construită pe o schemă dramatică simplă, plusul venind prin cele două personaje antagoniste, şi prin actorii care le interpretează. În diferite recenzii, personajul educatorul a fost acuzat de pasivitate, în sensul în care nu luptă în niciun fel împotriva nedreptăţilor care i se întâmplă. Făcând o analogie cu Breaking the Waves al colegului său Lars von Trier, se pare că şi lui Thomas Vinterberg îi place să sondeze limitele toleranţei. Nu vreau să stabilesc legături nefireşti, însă Hamlet danezul era la fel de pasiv, fără vreo explicaţie. Atitudinea personajului din Vânătoareareiese clar şi din raportul amoros pe care Lucas îl are cu o tânără imigrantă. Femeia e construită după trăsăturile clare ale unui străin frustrat şi ambiţios într-o ţară mai bogată, lucruri pe care Lucas le simte, încercând însă să comunice pozitiv, drept şi încurajator, acceptând diferenţa şi nejudecând. Vinterberg construieşte un personaj mesianic în sensul toleranţei şi sacrificiului, un personaj spre care orice om drept poate tinde, asemuibil, poate cu Idiotullui Dostoievski.
Excelente sunt interpretările actorului principal, Mads Mikkelsen, şi ale fetiţei Klara, un exemplu fabulos de actorie la 4 ani, în situaţii de o delicateţe extremă, jucate subtil şi pătrunzător. Un film pentru amatorii de nedreptăţi sociale şi performanţe actoriceşti în minor, Jagten împroaşcă balcanul cu stropi de spirit danez dur şi răzbunător.
Emi Vasiliu este traducător şi regizor de film
Îți recomandăm
