Caută 
3 MIN
* După dezlegări la ulei şi vin, mâine vine prima dezlegare la ceva mai consistent: la peşte, plin de substanţe care fac bine la trup. Românii s-au pregătit: unii au fost în supermagazine, alţii prin pescării (magazinele de peşte sunt pescării: n-ar fi normal ca alea cu carne de porc să se cheme porcării şi cele care vând unele mezeluri să se numească "magazin chimicale"?), iar câţiva au pornit să rezolve treaba la baltă, cu cabluri electrice. În piaţă, pe o tarabă, chiar am văzut undiţe şi râme; vânzătorul zicea că, decât să dai cuiva un peşte, mai bine îl înveţi să pescuiască. La fel vor proceda şi unii primari, de 1 Mai: fiind an neelectoral, vor da alegătorilor foi cu reţete de mici.
* În fiecare post se ridică o veche problemă: se pot mânca fructe de mare şi în zilele fără dezlegare? Fructele de mare sunt de post, ca fructele, ori de dezlegare, fiind din mare, ca peştii? Unii teologi dau drept exemplu călugării de la Muntele Athos, care consumă fructe de mare în post, dar cei mai mulţi zic că ar fi jivine. Fiecare tabără are argumente: cineva va spune că "peştele-piatră" e piatră, deci mineral, şi se poate mânca oricând; ceilalţi vor răspunde că nu se poate mânca nicicând, fiind otrăvitor. Şi delfinul seamănă ca formă şi mediu de viaţă cu tonul sau stavridul, dar e mamifer, ca purcelul – deşi n-am auzit de cârnaţi şi tobă de delfin. Cei care pretind că fructele de mare sunt fructe ar trebui să le caute de seminţe sau sâmburi: n-au, deci nu-s fructe şi nici nu seamănă cu fructele, ci mai degrabă cu coropişniţele. Ei vor insista că totuşi sunt, de vreme ce au făcut ţuică din ele şi chiar lichior de scoici, scoicată.
* Mai demult eram într-un local, la o masă festivă, iar cineva a comandat din meniu "lup de mare"; nu ne-am putut abţine să nu întrebăm dacă lupul de mare e, cumva, marinar bătrân, cu pipă, picior de lemn şi bandă neagră pe un ochi. Mai târziu, l-am întrebat pe ospătar dacă n-au piept de sirenă sau labă de scafandru; pe băiat nu l-am mai văzut de atunci. Ideea e că fructele de mare nu-s fructe, după cum nici lupul de mare nu-i lup sau marinar.
* Părerile despre fructele de mare sunt împărţite, dar toţi interlocutorii noştri abordaţi prin supermagazine, la raioanele de fructe şi legume, s-au pus de acord că fructele de mare din import sunt mari şi frumoase, dar n-au gust bun, cum aveau pe vremuri fructele noastre româneşti de mare, care nu erau stropite şi injectate cu conservanţi. Mai mult, că nici în piaţă nu mai găseşti, ca înainte, fructe de mare româneşti, de la ţărani, ci doar fructe de mare exotice şi scumpe; interlocutorii au amintit cel mai des, în acest sens, bananele, nucile de cocos şi mandarinele de mare…
