Vulpi vechi la domnie nouă

Victor Vulpoi Ponta a renunţat la ceea ce nu a fost niciodată: doctor. Să fie într-un ceas bun (unul nemţesc, ca al lui Iohannis!), s-ar putea spune. Oricum, era o titulatură de trenchea-flenchea: Dottore de tăiat frunză la câini! Ce mare lucru! Toată hoţo-pesedimea, toată rapto-baronimea are titlul de doctor. Aşa se nasc ei, nu ştiaţi? Doctori! Doctori în deontologia şmecheriei, doctori în studii aprofundate de ros ciolanul, în doctrina marii neruşinări, doctori în furt organizat etc. Uite, v-aţi fi putut închipui că vulpiţa Olguţa, primăreasa craioveană are doctoratul? Nu ştiu dumneavoastră, dar eu o văd pe fosta peremistă o ţăţică cu ochi alunecoşi şi cu gura mare, ceva între coana Chiriţa şi Aneta Duduleanu din Gaiţele lui Kiriţescu; sau, ca să facem trimitere la femeile-ţaţe din politica actuală, o mahalagioaică plenară, ceva în genul dusei cu capul Cristiana Anghel, învăţătoarea grevistă ajunsă senatoare, combinată cu Fi(e)rea-Pandele, ţaţa absolută din Voluntari. Şi Olguţa are doctoratul! Muicăăă! Atunci de ce să nu aibă doctorat şi Vanghelie, dom‘le!? Cel puţin Marean are o brumă de bun simţ şi a făcut un salt uriaş pe scara socială, comparativ cu saltul maimuţei arboricole la stadiul de vânător şi pescar cu goagăl.

Dar să ne întoarcem la Vulpoiul nostru. Renunţarea nu aduce şi spălarea ruşinii, ţinând seama de faptul că, renunţând, Ponta nu a recunoscut şi plagiatul. Însă, bineînţeles, ruşinea nu intră în pelincile sale de infantil politic. Am auzit pe unii spunând că Ponta, după ce a rezistat cu obrazul gros ani şi ani, a fost învins de oprobiul public, de mass media şi de intelectualii de primă mână ai ţării. Vax! E doar scâncetul de vulpoi, care se preface că şi-a prins laba în scorbură, ca să mai păcălească o sumă de gură-căscaţi utili. Dacă ar fi muncit pe brânci şi în mod cinstit pentru acest titlu, nu ar fi renunţat niciodată la el. Aşa însă… de haram a venit, de haram s-a dus.

Renunţarea la doctorat este legată de noul look de reformist, pe care vulpea pontoasă vrea să îl sugereze, dar vulpea asta e tot roşie şi cu cotizaţia la zi la partidul ce urmează neabătut moştenirea Marelui Partid. Să ne amintim, că tot suntem la temă, de metodele comunistoide de dizolvare a comisiilor, care urmau să denunţe plagiatul.

Dar ia să vedem guvernul Ponta IV, cloaca, pardon, floarea reformei vulpeşti, căruia i se ridică atâtea osanale. Acest guvern este copy-paste după guvernul Ponta III, după cum acesta a fost copy-paste după guvernul Ponta II, iar acesta a fost copy-paste după guvernul Ponta I, „cel mai cinstit guvern” – aceeaşi miniştri cu bube-n cap, aceeaşi împărţire pe hălci între partidele guvernante, în defavoarea puţinilor miniştri, care îşi făceau conştiincios şi onest treaba. Acestora din urmă li s-au dat papucii. Însă au intrat în guvern domnii Pop şi Câmpeanu, care, împreună cu Ecaterina Andronescu şi alţi 45 de profesori votanţi şi mutanţi (Ecaterina Baba şi cei 40 de hoţi), nu au permis din start retragerea titlului de doctor lui Ponta. Ba încă noul ministru al educaţiei Câmpeanu vine acuma şi completează procesul de manipulare vulpească print-un discurs de înaltă şmecherie, prin care cataloghează această retragere a titlului ca fiind un rezultat al onestităţii şi înaltei calităţi umane a domnului Ponta. Ptiu! Eram să şi plâng! Plângeţi mame şi vergine pesediste! Ponta onestul! Ce telenovelă! Ultima Puntata! Sărmanul Victor şi Daciana, Reina de Corazones.

Aşa de cinstite au fost guvernările astea, încât va trebui să exportăm deţinuţi în puşcăriile goale olandeze sau finlandeze. PSD-ul riscă să rămână fără baronime. Le trebuie alta nouă – de aceea se „reformează”. Ne spune Cătălin Rădulescu, deputat PSD, despre puşcăriabilii partidului: „…premierului i s-au făcut plângeri penale, preşedintele executiv e judecat, vreo 50 de parlamentari se judecă cu ANI, alţi 30 se judecă cu DNA, vreo câteva sute de primari sunt în anchetele DNA, 15 preşedinţi de consilii judeţene sunt anchetaţi sau judecaţi, câteva zeci de primari de oraşe şi municipii.” Pasărea pre limba ei piere!

Aş avea destule de spus şi despre liberali. Altădată. Intrăm într-un an nou şi să încheiem cu speranţe. Dar acestea sunt tare puţine. Din lipsă de altceva, îl supralicităm pe Preşedintele Iohannis. Pe 5 ianuarie 1859 Mihail Kogălniceanu rostea la Iaşi, ştergându-şi tacticos sticlele pince-nez-ului, celebra lui cuvântare la alegerea lui Cuza, în care spunea: „La legi nouă – om nou!” Da, şi la domn nou – oameni noi. Nu vulpi.

Sărbători fericite!

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist