Ce-ar face oamenii de afaceri daca s-ar intimpla ca miine sa dea
faliment? Aceasta a fost intrebarea pe care am pus-o mai multor
investitori din Iasi. In unanimitate ei au ales continuarea vietii de
afacerist, prin deschiderea de noi societati. Nici unul nu s-a gindit
sa lucreze la patron.
„Nu cred ca m-ar angaja cineva”
Pentru Corneliu Veliscu, directorul general si proprietarul grupului
de firme „Melcret”, in caz de faliment nu exista decit o singura
alternativa. „As lua-o de la inceput. Cind am inceput afacerea mi-
am propus sa ma descurc chiar vinzind la colt de strada si imi
pastrez principiul. A munci nu este o rusine”, a marturisit el.
Veliscu este convins ca in ziua de astazi, afaceri mici pentru 2-3
oameni „sint girla”. Este sceptic in privinta reluarii carierei de
salariat la o intreprindere. „Nu cred ca m-ar angaja cineva. In
primul rind din cauza virstei. In al doilea rind s-ar intreba „ce vrea
Veliscu?”, este convins directorul de la „Melcret”.
Nu este convins nici ca experienta pe care a acumulat-o in calitate
de om de afaceri ar impresiona un angajator. „Cred ca s-ar intreba
de ce am dat faliment daca am avut experienta”, a precizat
Veliscu.
In 1990, anul in care a infiintat firma „Melcret”, Corneliu Veliscu
avea 41 de ani si era seful compartimentului de proiectare de la
„Suprem”. A inceput impreuna cu trei colegi cu un credit bancar
de 300.000 de lei (la acea vreme salariul lui Veliscu de la
„Suprem” era de 6.000 de lei), facind tot ceia ce se cerea pe piata.
Ulterior societatea s-a extins, principalul obiect de activitate fiind
legat de timplaria de aluminiu.
„Spiritul intreprinzator este o chestiune programata genetic”
Marian Berdan, directorul general de la „Electra”, spune ca „daca
nu stiu prin ce conjunctura extraordinara as da faliment as sta mai
intii in prima zi si as analiza ce s-a intimpla”. A doua zi ar incepe
din nou o afacere. „Nu stiu daca in acelasi domeniu. Depinde
foarte mult de ce am dat faliment”, a declarat el. In cazul in care ar
ramine chiar fara nici un ban ar studia doua alternative. Fie pentru
scurt timp s-ar angaja undeva, fie ar incerca sa obtina un credit
bancar printr-un plan de afaceri foarte bine fundamentat.
Intrebat de ce nu ii suride foarte mult alternativa de a se angaja,
Marian Berdan a explicat ca „depinde de ce vrei de la viata. Sa te
multumesti cu un salariu de 4-5 milioane sau vrei mai mult. Eu nu
cred ca oamenii de afaceri sint mai multumiti daca au bani mai
multi. Eu cred ca spiritul intreprinzator este o chestiune
programata genetic care de-a lungul vietii poate fi accentuat, sau
dimpotriva diminuat. Depinde de fiecare om in parte si de felul in
care a reusit sa treaca peste obstacolele care i-au aparut la un
moment dat”, a explicat Berdan.
Pina in 1991, an in care si-a deschis afacerea, Marian Berdan a
lucrat ca cercetator in cadrul Institutului de Cercetare si Proiectare
in Electrotehnica (ICPE). „Electra” a debutat ca o societate unde
se proiectau si se fabricau echipamente electronice industriale.
Acum este cel mai important producator de interfoane de pe piata
romaneasca.
O afacere in domeniul soft-ului
Si Ioan Prisecaru, proprietarul grupului de firme „Conex”, spune ca
in caz de faliment s-ar apuca de alta afacere. Daca acum citiva ani
optiunea lui se indrepta pentru o afacere in lohn, acum gindurile i
s-au schimbat. „Lohnul nu va mai fi la noi o afacere decit pentru
citiva ani. Daca s-ar intimpla sa dau faliment m-as indrepta spre o
afacere in domeniul soft-ului. Nu necesita investitii mari si e foarte
profitabila. Iti trebuie minim un apartament si un calculator bun
pentru inceput”, este convins Prisecaru. El spune ca desi exista
multe alte afaceri mici in care nu ai nevoie de un capital foarte
mare, ele sint in general in domenii in care concurenta este deja
foarte puternica si pentru a reusi este mai greu. Chiar daca se
caracterizeaza ca un om disciplinat, nu ar opta pentru viata de
salariat deoarece s-a obisnuit cu un anumit standard de viata.
Ioan Prisecaru a fost pina in 1990 inginer in cadrul serviciului
tehnic de la Universitatea „Al. I. Cuza”. Acum 13 ani a inceput
afacerile in taximetrie punind la bataie „Dacia” proprietate
personala. Acum conduce un grup care anul trecut a realizat o
cifra de afaceri de 45 de milioane de dolari.
„As incepe cu si mai mare ambitie”
Marioara Mihalcea, director general la „M&R”, societate
producatoare de preparate din carne, la intrebarea ce ar face daca
miine ar da faliment a raspuns transant: „Poimine m-as apuca din
nou de afaceri”. Daca ar ramine fara nici un ban si nu ar avea cu
ce sa inceapa, acest lucru n-ar speria-o.”Si acum 10 ani cind m-
am apucat de afaceri am pornit cu o datorie la banca de 100.000
de lei la masina mea. N-ar fi nici o diferenta si as incepe cu si mai
mare ambitie”, a explicat Mariaora Mihalcea. Ea a fost salariata
Comtom” pina in 1993 cind si-a inceput propria facere impreuna
cu un partener din Austria, pentru inceput cu un mic magazin de
produse alimentare.
Sorina Giosan, proprietara firmei „Giros Company”, n-ar fi deloc
speriata de faliment si ar incerca sa o ia de la capat. „Daca nu as
mai avea chiar nici un ban cu care sa incep probabil ca m-as
angaja undeva pentru un timp, dar in orice caz as considera
situatia ca o provocare”, a declarat ea. Giosan a explicat ca dupa
ce a fost angajata unei institutii de stat a plecat in America unde
sotul sau avea o companie. Dupa ce a revenit in Romania, inainte
de a deschide firma pe care o conduce acum, a lucrat ca angajata
la „Iulius Mall”.
Maricel Popa, un alt om de afaceri reprezentativ pentru Iasi, prin
grupul sau de firme „Omega-Tehnoton”, a refuzat sa se pronunte
despre ce ar face in caz de faliment.”Nu discut acest lucru”, ne-a
declarat el. (Ana PRODAN)