Bufonii de linga noi

"Voi transforma municipiul intr-o imensa scena de teatru. Iasul are nevoie de mai mult circ, lucru care este ignorat de contracandidatii mei. Probleme referitoare la intretinere, strazi, regii, buget si altele sint minore si nu trebuie sa le rezolve primarul, ci Consiliul Local. Daca voi fi ales primar, voi avea grija ca Poli Iasi sa promoveze in Divizia Nationala si, in general, sportul iesean va cunoaste o revigorare fara precedent". Bine spus, nu? Acestea sint declaratiile candidatului independent pentru Primaria Iasi, Vasile Mihaescu, inainte de a organiza si un cros al candidatilor la fotoliul de primar. Dupa cum se observa, potrivit acestui proiect schitat foarte original, iesenii ar putea deveni mult mai repede un soi de spartani, culegatori de medalii olimpice, dar fara apa calda.
Cu numai citeva zile in urma, nimeni altcineva decit candidatul PRM, Constantin Neculau, vorbea despre atragerea fondurilor europene pentru investitii in infrastructura Iasului. Oare stie tribunul Vadim ce gindeste reprezentantul peremist de la Iasi? Cum de s-a lasat acesta sedus de toata "francmasoneria bancara europeana" si cum si-a tradat toate convingerile nationale apelind la bani "evreiesti"? Poate trebuie luate ceva masuri, ca nu se mai poate chiar asa. Sa inseli in asa hal crezurile partidului?
Laurentiu Paraschiv, candidatul Partidului Umanist Roman, isi prezinta cu sirg un act al piesei de teatru "alegerile locale pe intelesul tuturor". Intrebari retorice, atitudini romantice, revolte asa-zis profetice. Cind are prilejul, Gheorghe Onofrei, candidat independent, ne declara ritos ca primul lucru pe care il va face, daca va fi ales primar, este sa asfalteze portiunea cu piatra cubica din fata Prefecturii, pentru ca il supara prea rau zdruncinaturile cind trece cu masina pe acolo. Emil Balaure, candidatul Uniunii Democrat Crestine, este obsedat de promovarea echipei de fotbal iesene in divizia nationala de fotbal. Acesta sustine ca sint necesari cam 1 milion de dolari (peste 20 de miliarde de lei), bani care pot fi luati fara nici o problema din "profiturile excesive ale unor regii din Iasi precum RAJAC, RA Termoficare, care sa fie trecute in contul echipei, in schimbul unor pachete din actiunile acestui club". Ingeniozitate fara margini. Dar, fatalitate. Profiturile excesive despre care vorbeste Balaure sint, in realitate, niste datorii de citeva sute de miliarde de lei. Exemplele, in acelasi registru caragialesc, ar putea continua.
Sint numai citeva dintre ofertele candidatilor outsaideri. Este un fapt curios ce urmaresc acestia, daca realmente isi iau in serios propria candidatura. Daca este asa, atunci se nasc mari semne de intrebare asupra maturitatii celor care doresc sa faca parte din clasa noastra politica. A promite echipe de fotbal, de teatru si turnee sportive unui oras cu servicii deficitare, care nu prea se zareste pe harta economica a Romaniei este, cum s-ar spune, circul antic coborit intre sapte coline.
Dar daca, pur si simplu, acesti candidati se multumesc sa joace rolul unor simpli bufoni, atunci trebuie sanctionati intr-un fel sau descurajati, pentru ca nu fac decit sa bruieze ofertele serioase. Caderea politicii in derizoriu este marea lor realizare, dupa o campanie electorala in care temele dezbatute au fost cit se poate de serioase. Singura senzatie pe care ar putea sa o incerce un cetatean nehotarit, care ar dori sa-si formuleze in aceasta campanie o opinie despre candidati, dupa astfel de exemple, ar fi dezgustul. Efectele imediate s-ar putea observa cel mai bine in motivatia de vot pe care alegatorii o vor manifesta.
Pe de alta parte, este greu de crezut ca unul dintre acesti candidati ar putea sa obtina chiar si un loc in Consiliul Local. Asa cum este construita Legea electorala, ar fi un miracol ca un independent sa ajunga consilier. Tarele acestei legi fac posibil ca actiunea politica de orice fel sa fie ultrafragmentata si sa aiba sanse reduse de coagulare. Principiile electorale postdecembriste, dupa care trebuie sa se dea tuturor dreptul de a candida, si tentativele mereu poticnite de a modifica macar pragul electoral nu tempereaza deloc ambitiile veleitarilor de orice fel. Mai ramine sa speram ca alegatorii vor face distinctia intre improvizatia neaosa si administratia unui municipiu. (Mihai CHIPER)