Ce au comun Steaua si Astra?

La incheierea turului Ligii I, lider autoritar este Steaua, iar revelatia campionatului, Astra Giurgiu. In privinta Stelei, nimic neasteptat doar pentru propriii suporteri, ori pentru finantatorul Gigi Becali, care tot asteapta sa gaseasca antrenorul ideal, echipa ideala, ambianta ideala. Si totusi, diferenta de sapte puncte pe care o detine formatia demilitarizata, este o surpriza, fiindca in ultimii ani, visul constructiei unei echipe solide pe tapsanul mioritic-becalian parea o Fata Morgana, din cauza implicarii patronul in toate cele ce sunt si cele ce maine vor rade la soare, a schimbarilor dese si ineficiente pe banca tehnica (desi nume au fost pe-acolo, slava Domnului!), a declaratiilor schimbacioase ale sefului, ale panopliei de sabii inchise intr-o teaca mai mica decat pastaia de mazare si a multor altor cauze si efecte. Hegemonia Stelei este cu atat mai surprinzatoare, cu cat a fost obtinuta la carma cu un antrenor tanar, Laurentiu Reghecampf, care a facut in Ghencea tot ceea ce n-au reusit Hagi, Lacatus, Stoichita, Bergodi, Piturca, Dorinel Munteanu, Levi, toti la un loc. In afara ariei de suporteri, dominatia Stelei nu incanta pe nimeni, nici macar in Bucuresti. Dinamo si Rapid, echipe cu management mai respirabil se uita cu jind de jos la steaua crestina a lui Becali, ambele ratandu-si toate obiectivele, ultima fiind chiar sub spectrul falimentului. Iar dincolo de perimetrul metropolitan, s-a iscat de mai multa vreme un curent provincial-patriotic, care jubileaza la orice titlu non-bucurestean, public alergic la echipele din Capitala. In paranteza, merita spus ca perioada provincialista a Ligii I nu s-a incheiat. Bucurestiul a ramas fara echipa in Cupa Romaniei, iar din Liga I mai sunt etape multe pentru a se da verdicte, in ciuda celor sapte puncte avans amintite. Doar Gigi Becali si bucuresteanul get-beget de Galati, "Meme" Stoica se mai imbata cu apa rece, tratata cu cucuta de  Stuttgart si Brasov, nu cu licorile miraculoase aduse de Reghe din Germania.

Astra mutata de la Ploiesti (unde n-avea loc de Petrolul, echipa traditionala a "Aurului Negru") in targul unde latra cainii, prezinta multe lucruri comune cu prea-devreme-decretata-campioana. Patronul, Ioan Nicolae, este oleaca mai cizelat decat faimosul Gigi, dar este facut din acelasi aluat. Echipa a inceput catastrofal sub comanda lui Bogdan Stelea (antrenor cu experienta zero), a fost readusa pe linia de plutire de Gigi Multescu, gasindu-si fericirea in mandatul unui antrenor si mai anonim (daca se poate permite gradul de comparatie in acest context) decat "Reghe" sau chiar "Stelica". Daca Niculae de la Astra ar fi avut gradul de mediatizare al lui Gigi, lumea ar fi aflat mai demult ca individul este mai Becali chiar decat Becali. Dovezile colcaie pentru cine sta se le vada: demiterea lui Multescu, printr-un joc de influente la curte condus de Dinu Gheorghe sau criticarea vehement-publica a unor jucatori ca Fatai (golgeterul echipei) sau Distefano (un "play-maker" de mare finete). Culmea a fost inregistrata dupa meciul cu CSMS Iasi, cand Multescu a fost facut varza de marele boss, pentru "proasta inspiratie la schimbari", stiut fiind ca primul nou intrat pe teren, Sedat Bukari, i-a dat golul victoriei dupa cateva minute. Ei nu, Becali de Giurgiu s-a suparat de schimbarile urmatoare, cu caracter defensiv, pentru conservarea victoriei, desi saracul Multescu venise dupa trei infrangeri in ultimele secunde, iar teama era cat se poate de justificata. Se vadeste faptul ca, precum la Steaua de mai ieri, un antrenor cu personalitate nu poate face multi purici pe langa un patron autoritar, priceput la afaceri dar si in cele fotbalistice (sic!). La Steaua, o asemenea poama de stabilitate nu s-a mai vazut de pe vremea lui Cosmin Olaroiu, antrenor valoros, nici vorba, dar care stia arta de a-l accepta pe Becali ca sef, in asa fel incat sa-si poata face treaba cum stie el mai bine. Regecampf, la randul sau, pe langa calitatile sale (dovedite in primul rand la Chiajna), a prins si lectia Olaroiu si reuseste sa aplice punctul 1 ("sefu’ are intotdeauna dreptate"), fara a-si stirbi orgoliul de profesionist. Mai usor a fost la Astra, echipa la care necunoscutul Sinescu nici nu avea alta cale…

Nu mai este nevoie de alte demonstratii pentru a trage concluzia: printre alte ciudatenii ale fotbalului de pe la noi, calitatea de a-ti manipula patronul prin supusenie si blanda persuasiune este unul dintre secretele meseriei de antrenor. Chiar foarte important, la o adica…