De la dreapta la stinga

In 2006, PD renunta definitiv la Internationala Socialista si devenea membru al Partidului Popular European. Un an mai tirziu isi alipea un "L" in coada, definindu-si traictoria spre dreapta. Pentru un partid care de-a lungul timpului cooptase in rindurile sale Partidul Democrat al Muncii, Partidul Unitatii Social-Democrate, Frontul Democrat Roman sau Partidul Pensionarilor si al Protectiei Sociale, schimbarea de macaz parea un miracol. Or, miracole nu exista. Dupa aproape sase luni de guvernare alaturi de PSD, cu greu poti identifica in sinul coalitiei care partid se situeaza doctrinar mai "la stinga".

Poate cea mai nepopulara masura adoptata de Executiv sub timona unui minister PDL este cea privind introducerea impozitului forfetar. Obligarea intreprinzatorului privat sa plateasca o taxa "de dragul" statului reprezinta chintesenta doctrinei socialiste. Nici macar logica economica nu sare in apararea ordonantei gindite de ministrul Pogea. Impozitul minim garantat va avea ca efect imediat trimiterea in somaj a sute de mii de angajati care vor creste rindurile asistatilor social. Pe termen lung, noua taxa impusa de Guvern va schilodi si mai mult clasa de mijloc, si asa cvasi-inexistenta.

Impozitul minim garantat este insa doar cea mai mediatizata politica de stinga promovata de PDL. Ordonanta de urgenta privind inlocuirea sefilor de deconcentrate denota o viziune etatista a aceluiasi guvern, in spatele deciziei aflindu-se intentia coalitiei de a controla institutiile publice pina la nivel de portar. Actul normativ privind reabilitarea termica a blocurilor din fonduri publice – bugetul statului plus bani din visteria administratiei locale – intregeste tabloul politicilor socialiste impuse de ministerele aflate in curtea PDL. Ordonanta cu pricina, emisa la propunerea ministrului Blaga, e menita sa le faca in ciuda "burghezo-mosierilor" care au avut tupeul sa-si izoleze termic apartamentele din bani proprii. Sa mai amintim doar de reinfintarea unor ministere, precum cel al Turismului sau cel al Tineretului si Sportului, predate la cheie celor mai iubite fiice ale partidului, Elena Udrea si Monica Iacob Ridzi. Si pentru ca tot vorbeam despre odrasle, trebuie remarcata si maniera nomenclaturista in care mai marii PDL s-au asezat scut in jurul mezinei sefului statului.

Exemplul cel mai simptomatic pentru modul in care inteleg democrat-liberalii rolul statului in economie ramine insa episodul votului din Parlament pe tema aeroportului Brasov. Ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, s-a impotrivit ca terenul aflat in proprietatea statului sa "ajunga pe mina" investitorului canadian care concesionase transparent constructia aeroportului. De teama ca asocierea intre CJ Brasov si compania canandiana ar putea ascunde clauze pagubitoare statului, fapt nedemonstrat, Berceanu a pus cruce proiectului. In fapt, "drobul de sare" invocat de ministrul PDL a rasunat asemenea lozincii dragi a FSN din anii ’90, "Noi nu ne vindem tara!".

In urma cu aproximativ un an, Valeriu Stoica pronostica, din redactia "Ziarul de Iasi", ruperea in doua a PSD, moartea PNL si coagularea pe scena politica a unui singur partid veritabil de drepta. Fireste, PDL. Ca primele doua profetii ale ideologului "portocaliu" au dat gres nu mai mira pe nimeni, fostul ministru al Justitiei remarcindu-se de-a lungul timpului drept un rafinat jongleur al utopiilor. Surprinde insa "stingismul" demonstrat de PDL in deja jumatate de an de guvernare. Un partid care se revendica popular, cu influente crestin-democrate si nitel liberal da dovada pina in prezent de un etatism care-i stirneste nostalgii si lui Ion Iliescu.