Detonarea simbolurilor

Orasul Sfintu Gheorghe a gazduit, saptamina trecuta, o manifestatie a nationalistilor romani. Mitingul a fost organizat de mai multe fundatii si asociatii "culturale", in fapt organizatii satelit ale partidelor nationaliste (PUNR, PRM, PDSR etc). Protestul s-a desfasurat pasnic, scopul sau fiind popularizarea unui Memorandum care a fost semnat de toate partidele parlamentare (cu exceptia UDMR, fireste). Documentul are 18 puncte si se refera la "tendintele de eliminare a limbii romane ca limba oficiala in administratia publica si impunerea limbii maghiare", la "sfidarea si dispretuirea simbolurilor nationale" si la utilizarea de concepte si denumiri "neconstitutionale" (sic) – autonomie comunitara, autoguvernare locala, judetul Haromszek. Protestatarii nu s-au ferit de expresii tari: "noi sintem stapini", "in Covasna se duce o politica de maghiarizare", "romanii traiesc sentimentul ca sint cetateni de rangul doi". Faptele aduse in sprijinul acestor acuzatii majore sint insa din registrul minor: refuzul primarului Almos Albert de a purta esarfa tricolora in imprejurarile prevazute de lege (fapt negat de primar), lipsa stemei Romaniei din sala de sedinte a Consiliului Local (alt amanunt negat de Almos Albert), mizeria din piata Mihai Viteazul, disputarea unei cladiri cu importanta simbolica – "Casa cu Arcade", revendicarea in Justitie a terenului pe care este amplasata Catedrala Ortodoxa etc. Nici alte amanunte nu au fost trecute cu vederea: faptul ca delegatia protestatarilor a fost lasata sa astepte la usa primarului pret de citeva minute si "indolenta" aceluiasi primar care a stat "tolanit" cit timp romanii au prezentat Memorandumul.
Asadar, nemultumirea romanilor, ca si a maghiarilor, de altfel, se construieste pe foarte multe amanunte. Nationalismul este tipul de discurs care se intretine perfect din exploatarea detaliilor. In atmosfera de suspiciune si sensibilitate exacerbata din Secuime, fiecare amanunt capata semnificatie. Din acest motiv, conflictul dintre maghiari si romani din Covasna si Harghita este in primul rind un conflict simbolic. Un steag, o statuie, o denumire de strada, incruntarea unui oficial sau speculatiile istorico-religioase ale cuiva provoaca nevroze. Nu trebuie sa se intimple prea multe ca sa se ajunga la stari de tensiune.
Particularitatile Secuimii fac din zona o ilustrare arhetipala a conflictului romano-maghiar. Faptul ca romanii sint minoritari aici ii ajuta pe nationalistii romani sa arate ca sta in natura maghiarilor sa oprime celelalte etniii conlocuitoare (asa cum au facut in ultimele secole). Izolarea Secuimii fata de restul Romaniei, din punct de vedere al infrastructurii si al comunicarii culturale, este argumentul cu ajutorul caruia romanii pretind ca administratia locala, dominata de maghiari, urmareste secesiunea. Nu conteaza ca in sondajele de opinie majoritatea maghiarilor nu se pronunta in favoarea crearii unui statut special pentru Covasna si Harghita. La fel cum nu conteaza realitatea ca maghiarii din Romania constituie doar o cultura distincta, nu si o societatea distincta.
Nationalismul romanilor este de natura administrativa, etatista. Nu intimplator, in manifestatiile de felul celei organizate saptamina trecuta, prefectii romani joaca un rol important. Prefectul Gheorghe Tatu a cerut liber de la seful DAPL Vlad Rosca, pentru o zi, ca sa participe la demonstratie, alaturi de fostii prefecti, in calitate de presedinte al "Despartamintului ASTRA Covasna-Harghita". In viziunea romanilor din Secuime, statul (centrul) trebuie sa joace un rol providential. Reprezentantele autoritatii centrale (adica "ale majoritatii") – prefectura, armata, politia, institutiile Ministerului Culturii – sint de prima importanta pentru "supravietuirea elementului romanesc". Din punct de vedere politic, aceasta viziune tinde spre paradox. Nationalistii pozeaza in liberali – tratindu-i pe maghiari ca simpli cetateni, nu parte a unei comunitati etnice – dar, in acelasi timp, cocheteaza cu autoritarismul centralist care implica necesitatea ca statul sa controleze societatea. Observam deci ca "dialectica" ideologiei statului-natiune inca domina cultura politica romaneasca ca, de altfel, si pe cea a Estului Europei in general.
Din pacate, o manifestatie ca aceasta la care ne referim isi extrage energiile dintr-o cultura a conflictului. In spatiul public, domina simbolurile diferentei conflictuale si ale tendintelor hegemonice. Simbolurile puse in joc sint menite a suscita resentimente si susceptibilitati, a sugera sicane si a perpetua conflictul. Nimic din retorica consensuala nu-si face loc in manifestatiile publice ale nationalistilor din cele doua etnii. Iata motivul pentru care situatia din Secuime este foarte delicata. Precaritatea echilibrului ar trebui sa-i indemne pe nationalistii din cele doua tabere la precautie. Adica, ar trebui sa fie atenti la amanunte. Pentru ca fiecare amanunt, un simbol oarecare, ar putea arunca in aer linistea comunitatii. (Adrian CIOFLANCA)