Dilema liberalilor

PNL se afla in fata unei decizii grele. A trecut examenul alegerilor locale, miza fiind afirmarea ca partid capabil sa stea pe propriile picioare, iar acum trebuie sa hotarasca in ce formula va intra in alegerile generale. Situatia politica actuala e de asa natura, incit de decizia pe care o vor lua liberalii in urmatoarele zile pare sa depinda cel mai mult ce se va intimpla la scrutinul din toamna. Vom avea o guvernare de stinga, dominata de PDSR? Va rezulta una mai de centru, de genul celei de-acum, dar intr-o alta formula? Va reusi asa-zisa dreapta sa recupereze terenul pierdut in ultimii trei ani pentru a se mentine la putere inca patru ani?
Cine va intra in turul doi, daca va fi cazul, la prezidentiale: Iliescu si Constantinescu sau Iliescu si Melescanu? In fiecare din cele doua cazuri, cine ar putea fi cistigatorul? Si nu sint singurele intrebari de acest gen la care ne va fi mai usor sa raspundem in functie de ce vor hotari in curind liberalii lui Stoica si Quintus.
Exista doua variante principale avansate pina acum in ceea ce priveste pozitia si evolutia PNL in perspectiva alegerilor din toamna. Prima, cea lansata de prim-vicepresedintele partidului, Valeriu Stoica, merge pe ideea unei aliante cu ApR si sustinerea cuplului Melescanu-Stolojan, primul ca prezidentiabil, al doilea ca posibil prim-ministru. A doua varianta ar fi participarea PNL in alegerile parlamentare pe cont propriu, la fel ca la locale, si sustinerea tandemului Constantinescu-Isarescu pentru cele doua functii: presedinte si prim-ministru. Varianta revenirii PNL intr-un CDR restructurat e prea putin probabila, asa incit nici nu merita luata in discutie.
Evident, pe linga primele doua variante, mai pot exista si altele, dar, in linii mari, ele se invirt in jurul aceleasi dileme: pe cont propriu sau alaturi de ApR, sau, eventual, intr-o alianta mai largita, alaturi de Constantinescu sau alaturi de Melescanu.
Nu stim, pina la ora actuala, care dintre cele doua mari variante are mai mare priza in partid, care are sanse mai mari de a fi imbratisata de cei care urmeaza sa decida soarta partidului peste citeva zile. Ceea ce putem analiza deocamdata este in ce masura una sau alta dintre ele pare a fi mai avantajoasa pentru PNL. Ele decurg din doua moduri diferite de a evalua realitatea politica actuala si de a-i anticipa evolutia pina la alegerile din toamna.
Cei care sustin o alianta cu ApR par sa plece de la urmatorul rationament. Atit alegerile locale, cit si sondajele de opinie arata clar ca la nivelul electoratului exista o puternica tendinta de orientare spre fortele de stinga si centru stinga. Conteaza mai putin motivele. Important e ca unei astfel de tendinte nu i te poti opune decit pierzind. O alianta cu un partid situat ceva mai la stinga, cum e ApR, ar fi de natura nu numai sa evite un esec al partidului, dar si sa faciliteze mentinerea liberalilor la guvernare pentru inca patru ani. In plus, spun cei care sustin aceasta varianta, electoratele celor doua partide nu sint deloc incompatibile, ci cel mult complementare. Iar la nivel local intre cele doua partide nu exista tensiuni care sa impiedice formarea unei aliante. Cit priveste argumentul ideologic, acesta nu este suficient de relevant. Sint prea putini, la ora actuala, care mai voteaza dupa doctrine. Argumentul principal sint oamenii, candidatii cu imaginea si performantele lor. Or, din acest punct de vedere, cele doua partide stau destul de bine. Ambele au imaginea unor partide dinamice, cu lideri promitatori, mai degraba tineri, numai bune de luat ochii electoratului.
Sustinerea lui Teodor Melescanu pentru alegerile prezidentiale merge in aceeasi directie. Are un potential de popularitate destul de mare, e o figura noua in batalia pentru Cotroceni si poate functiona, alaturi de un Theodor Stolojan, ca o adevarata locomotiva electorala. Constantinescu, spun ei, e prea uzat, drept urmare sansele sale de a ridica partidul sint minime. Si ar mai fi un argument, mai putin evidentiat. E vorba de asa numita izolare a PDSR. O alianta PNL-ApR ar strica toate calculele PDSR de a forma un asa numit pol social-democrat.
De cealalta parte, a celor care nu agreeaza ideea unei aliante cu ApR si nici sustinerea lui Melescanu pentru fotoliul prezidential, argumentele sint mai degraba de natura morala si doctrinara. Ar fi o alianta contra naturii, spun ei. Melescanu, ca si ApR, reprezinta mai mult trecutul PDSR-ist decit prezentul si viitorul liberal. Sint destui dintre simpatizantii si votantii PNL care nu pot ignora faptul ca Melescanu a fost ani de zile un colaborator de nadejde al lui Ion Iliescu si un membru de frunte al guvernului Vacaroiu. In plus, o alianta cu ApR ar obliga la un compromis ideologic inacceptabil. PNL a reusit cu greu sa-si recistige identitatea pe scena politica, iar a o dilua acum printr-o alianta cu un partid de centru stinga ar fi si imoral si contraproductiv.
La fel de imoral ar fi in ochii multor simpatizanti ai PNL si parasirea lui Emil Constantinescu in favoarea altui candidat la presedintie, dupa aproape patru ani in care au dus greul guvernarii impreuna. PNL este acum un partid confirmat si consacrat si trebuie sa lupte pentru a creste in continuare si nu pentru a-si salva pielea printr-o alianta de conjunctura. Cei care se opun unei aliante cu ApR nu prea invoca insa si sansele pe care le-ar avea PNL in varianta in care ar merge singur in alegeri. Ideea de a ramine la guvernare, chiar platind un pret, nu pare atit de importanta pe linga nevoia de a ramine vertical si consecvent.
Exista totusi, se pare, si un anumit calcul care se vrea pragmatic. Cei care merg pe varianta sustinerii lui Emil Constantinescu si, eventual, a lui Isarescu pentru functia de prim-ministru iau in calcul o posibila revenire in forta, pina in toamna, a actualului presedinte, in ideea ca economia romaneasca va da semne vizibile de insanatosire.
Dupa cum se vede, ambele variante au forta lor de convingere. Prima pare insa mult mai realista. Alegerile locale au demonstrat un lucru de care Valeriu Stoica si cei care sustin mai degraba prima varianta par sa tina cont. Majoritatea electoratului vrea altceva decit PDSR, dar si altceva decit li s-a oferit pina acum drept alternativa. O alianta de tipul PNL-ApR ar putea parea, in ochii electoratului, un compromis rezonabil. (Pavel LUCESCU)

Publicitate și alte recomandări video